Dureri și frământări sufletești
Încredinţează- ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra.
(Psalmii 37:5)
M-am născut într-o familie de condiţie modestă şi am locuit la ţară, în provincia Amazonas din Brazilia. Am avut o copilărie fericită, mâncând fructe din copaci, jucându-mă cu fraţii şi prietenii mei sau înotând în râul care trecea prin faţa casei noastre. Totul a fost bine până când mama s-a îmbolnăvit şi a trebuit să ne mutăm în capitală. Curând, tata a vândut totul, pentru ca noi să putem locui la oraş până când el şi fratele mai mare aveau să-şi găsească de lucru, ca să-i poată asigura mamei tratamentul necesar.
Au trecut anii, iar eu am ajuns la vârsta adultă. Am studiat şi am muncit din greu. La vârsta de 23 de ani m-am căsătorit. Am fost fericiţi până când soţul meu a plecat în ţara lui de origine şi nu s-a mai întors la noi. Durerea şi dezamăgirea pe care le-am resimţit atunci au fost aproape de nesuportat. Nu ştiam ce să fac şi cum aveam să îngrijesc singură doi copii mici. Fetiţa mai mare avea aproape un an şi jumătate, iar eu eram din nou însărcinată în luna a şaptea. Familia şi prietenii m-au ajutat mult, dar responsabilitatea creşterii lor era pe umerii mei. La naşterea celei de-a doua fetiţe, mi-am dat seama imediat că ceva nu era în regulă. Nu plângea şi dintr-odată s-a făcut mare vâlvă în maternitate. În următoarea zi, medicul neonatolog mi-a spus că bebeluşul meu se născuse cu o anumită malformaţie şi avea nevoie de un tratament disponibil într-un alt oraş, foarte departe de unde locuiam noi.
Ani la rând am călătorit astfel, pentru ca micuţa mea să primească tratamentul de care avea nevoie. În tot acest timp, Dumnezeu, în mila Sa infinită, a trimis pe cineva care să-mi spună despre Isus. A fost o perioadă extraordinară. Am început să-L iubesc pe Isus şi L-am acceptat ca Mântuitor al meu personal, astfel că aveam acum pe Cineva cu care să-mi împart povara grea.
Parcă îmi deschisese ochii şi puteam vedea acum că, indiferent de circumstanţele cărora trebuie să le facem faţă în viaţă, El este acolo ca să ne protejeze. Şi niciodată nu ne va lăsa singuri.
Au trecut mulţi ani de atunci. Fiica mai mare s-a căsătorit şi mi-a dăruit un nepot scump pe nume Theo, care-mi aduce multă bucurie în viaţă. Fiica mai tânără a crescut, a devenit o femeie minunată. A mers ca misionară în Africa, iar în anul 2011 s-a căsătorit. Cel mai extraordinar lucru este că bărbatul care atunci mi L-a prezentat pe Isus este acum soţul meu şi lucrăm împreună ca să-i conducem pe oameni la Isus, iubitul nostru Mântuitor.
ANA MARIA NOGUEIRA NASCIMENTO BRANDÂO
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
