Dumnezeu este preocupat de binele nostru

     Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.

    (Psalmii 34:7)

    Acum vreo doi ani, într-o duminică dimineaţa, soţul meu şi cu mine am condus-o pe sora mea Vera la lucru într-un oraş din vecinătate. Ca să ajun­gem de acasă până la locul unde lucra ea trebuia să trecem pe podul Peace River. Călătoria dura cam 30 de minute dus, iar după ce urma să o lăsăm pe sora mea, soţul meu şi cu mine plănuisem să facem o plimbare într-un parc din centrul oraşului.

    După ce am lăsat-o pe Vera la lucru, am simţit un îndemn puternic să mergem acasă înainte de a face plimbarea. De fapt, părea foarte important să ne plimbăm mai târziu şi, mai mult decât atât, ceva îmi spunea că ar trebui să ne plimbăm în cartierul unde locuiam.

    Apropiindu-ne de casă, am observat un fum dens în faţa noastră. Apoi câteva maşini de intervenţie au trecut pe lângă noi în viteză, îndreptân­du-se în direcţia de unde venea fumul. Apropiindu-ne de casa noastră, am observat că fumul se înălţa ameninţător deasupra zonei, unde veniseră şi echipele de intervenţie. Ne-am gândit că focul pornise de pe o plantaţie de portocali din apropiere, dar, spre surpriza noastră, am realizat că proprieta­ tea noastră şi altele câteva erau cuprinse de flăcări, care înaintau cu repezi­ciune datorită vântului puternic.

    Pompierii făceau cu greu faţă incendiului. După ce am declarat că suntem rezidenţi ai acelei comunităţi, ni s-a per­mis să intrăm pe proprietatea noastră. Flăcările arseseră 28 de stâlpi din gard, pârjoliseră gazonul şi plantele decorative şi se aflau acum la mai puţin de un metru de casă. Imediat am anuntat pompierii că focul se apropia de casa noastră şi au adus o autospecială pe proprietatea noastră. Împreună cu soţul meu am dat drumul la furtunul cu apă, am înşfăcat găleţi, oale, cratiţe, umplându-le cu apă de la fântână şi din piscină, şi am ajutat la stingerea focului.

    Dumnezeu a fost milostiv şi ne-a protejat casa, precum şi alte şase care se aflau în mare pericol. Sunt sigură că El Şi-a trimis îngerii să stingă flă­cările şi să ne ocrotească proprietatea. Am înţeles, în sfârşit, de ce Domnul îmi dăduse acel îndemn puternic de a amâna plimbarea în centrul oraşului şi a merge acasă. Dacă nu am fi ascultat de îndemnul Duhului Sfânt şi nu ne-am fi întors, ne-am fi pierdut casa şi tot ce aveam.

    Pot spune cu certitudine că îngerii Domnului tabără în jurul celor care Îl iubesc şi se încred în El şi-i scapă din pericole.

    KOLLIS SALMON-FAIRWEA

    Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO