O credinţă mântuitoare
Studiul VI – Trimestrul IV
Luni , 3 noiembrie 2014
2. Care este ideea transmisă în Iacov 2:18? Cum ne putem arăta credinţa prin fapte?
Iacov 2
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”Iacov utilizează aici tehnica retorică clasică de demontare a unei posibile obiecţii. La încercarea de a separa credinţa de fapte prin argumentul că este destul să ai una dintre ele, Iacov răspunde că nimeni nu poate spera să fie mântuit prin credinţă dacă nu face fapte corespunzătoare:
„Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţea mea din faptele mele.” Ideea fundamentală este că nu orice fel de credinţă poate să mântuiască. Credinţa autentică, mântuitoare este cea caracterizată de fapte bune. Pe de altă parte, faptele sunt bune numai dacă izvorăsc din credinţă. Credinţa şi faptele sunt inseparabile, nu pot exista una fără cealaltă, sunt ca două feţe ale unei monede, credinţa reprezentând capul sau aversul monedei, fiindcă vine prima, iar faptele reprezentând reversul monedei, întrucât vin în continuarea credinţei.
3. Care este atitudinea lui Pavel faţă de fapte? De ce sunt faptele bune atât de importante? Efeseni 2:10; 1 Tesaloniceni 1:3; 1 Timotei 5:25; Tit 2:14.
Efeseni 2
10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.1 Tesaloniceni 1
3. căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!1 Timotei 5
25. Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute; şi cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.Tit 2
14. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.Pavel nu era împotriva faptelor bune în sine, ci împotriva faptelor ca mijloc de mântuire (vezi Galateni 2:16). El declară că aceia care speră să fie mântuiţi pe baza faptelor Legii se află sub blestem, fiindcă cine încearcă să ţină Legea pentru a fi mântuit nu o ţine cu adevărat (Galateni 3:10). Ascultarea este posibilă numai prin primirea darului Duhului Sfânt.
Galateni 2
16. Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.Galateni 3
10. Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”„Dacă omul nu poate să merite mântuirea prin niciuna dintre faptele sale bune, înseamnă că ea trebuie să fie în întregime prin har, primită de om ca păcătos, în virtutea faptului că o primeşte şi crede în Isus. Este în întregime un dar fără plată. Îndreptăţirea prin credinţă este dincolo de orice controversă. Şi toată această controversă ia sfârşit imediat ce se arată clar că meritele câştigate de omul căzut, prin faptele sale bune, nu-i pot asigura niciodată viaţa veşnică.” – Ellen G. White, Credinţa şi faptele, p. 20
De ce ar trebui ca vestea aceasta (că nu ne putem câştiga singuri mântuirea) să ne motiveze să facem cât mai multe fapte bune din dragoste pentru Dumnezeu?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Matei 1

