Profeţii împlinite

3. Citeşte Ieremia 18,6-10. Ce principiu important, referitor la împlinirea prezicerilor, se găseşte aici?

Dovada unui profet adevărat constă, în parte, în împlinirea prezicerilor lui (vezi 1 Sam. 9,6; Ier. 28,9; Plâng. 3,37). În acelaşi timp însă, nu toate prezicerile ajung să se împlinească, dacă oamenii implicaţi în ele îşi schimbă inima. Este vorba despre ceea ce cunoaştem sub numele de profeţie condiţionată şi este important pentru noi să înţelegem acest aspect.

4. Studiază Ioan 3 şi 4. Ce trebuie să luăm în considerare atunci când aplicăm testul profeţiei împlinite?

Împlinirea majorităţii profeţiilor (excepţie fac profeţiile din Daniel şi Apocalipsa, legate de timpul sfârşitului) depinde de acţiunile şi de atitudinea oamenilor implicaţi în ele. Iona a făcut declaraţia categorică, pe care i-o dăduse Dumnezeu, că, în patruzeci de zile, cetatea Ninive avea să fie „nimicită” (Iona 3,4). Şi totuşi, lucrul acesta nu s-a întâmplat. A fost Iona un profet fals? Cu siguranţă nu. Dar profeţia era condiţionată; împlinirea ei depindea de modul în care avea să răspundă poporul la solia pe care i-o transmisese Dumnezeu. Acest principiu poate explica de ce o profeţie făcută de Ellen White în anul 1856 nu s-a împlinit. În anul 1856, Ellen White a declarat: „Mi-a fost arătat grupul celor prezenţi la Conferinţă. Îngerul a spus: ’Unii vor fi hrană pentru viermi, unii vor fi atinşi de ultimele şapte plăgi, iar alţii vor trăi şi vor rămâne pe pământ pentru a fi luaţi la venirea lui Isus.’” – Mărturii, vol. 1, pag. 131, 132. Desigur, toţi aceia care atunci erau în viaţă acum sunt morţi. Cum ne explicăm lucrul acesta? Răspunsul este profeţia condiţionată. Nu trebuie să uităm că Ellen White a spus că Împărăţia lui Dumnezeu ar fi putut să vină în timpul vieţii ei. În anul l896, ea scria: „Dacă aceia care au pretins că au o experienţă vie în lucrurile lui Dumnezeu şi-ar fi împlinit lucrarea care le-a fost desemnată aşa cum a poruncit Domnul, întreaga lume ar fi fost avertizată mai demult şi Domnul Isus ar fi venit cu putere şi cu mare slavă.” – Review and Herald, 6 octombrie 1896

În ultimul volum al Mărturiilor, publicat în 1909, Ellen White scria: „Dacă fiecare ostaş al lui Hristos şi-ar fi făcut datoria, dacă fiecare străjer de pe zidurile Sionului ar fi dat cu trâmbiţa un sunet lămurit, lumea ar fi putut să audă mai demult solia de avertizare. Dar lucrarea noastră este cu ani în urmă. În timp ce oamenii dormeau, Satana a câştigat pe furiş avantaj asupra noastră.” – Mărturii, vol. 9, pag. 29. Dacă aplicăm la viziunea ei din 1856 principiul condiţionalităţii, problema dispare. Vezi şi Studiul de vineri.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO