duminică, 23 februarie 2014
0

Respectul faţă de autorităţi

 

Studiul IX –  Trimestrul I

Duminică , 23 februarie 2014

 

De-a lungul istoriei, oamenii s-au străduit să înţeleagă care sunt rolul şi funcţia conducerii unui stat şi care ar trebui să fie poziţia cetăţenilor faţă de ea. Ce anume le dă conducătorilor dreptul de a conduce? Care este cea mai bună formă de guvernământ? Cetăţenii trebuie să se supună conducerii întotdeauna, fără nicio excepţie? În ce cazuri se poate face excepţie? Iată câteva întrebări cu care ne mai confruntăm şi astăzi!

1. Citeşte Romani 1:3-7. Ce mesaj ne transmite acest pasaj biblic? Ce interpretări abuzive au fost date acestui pasaj şi mesajului său? Ce exemple din istorie poţi da în acest sens? Ce putem învăţa noi, ca biserică, din aceste erori comise fie de-a lungul istoriei noastre, fie de-a lungul istoriei bisericii creştine, în general?

Romani 1

3. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4. iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5. prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6. între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7. Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

În vremea Domnului Hristos, Imperiul Roman era caracterizat de oprimare şi de brutalitate. Legiunile romane au terorizat şi subjugat naţiunile civilizate, încorporând teritoriile lor cu forţa. Sute de mii de oameni au fost deposedaţi de averile lor, întemniţaţi şi ucişi. Guvernele-marionetă îngăduite de Roma au fost probabil mai rele decât Roma însăşi. Cu toate acestea, Domnul Isus nu a pledat niciodată în favoarea răzvrătirii împotriva unei astfel de conduceri şi nici măcar în favoarea neachitării taxelor impuse de ea (vezi Luca 20:25). Singurul Său act de nesupunere civilă – răsturnarea meselor schimbătorilor de bani – a fost o manifestare a repulsiei pe care o simţea faţă de abuzurile preoţilor. Nu a fost un protest împotriva romanilor.

„Poporul lui Dumnezeu va recunoaşte conducerea omenească drept o orânduire divină şi va învăţa că supunerea faţă de ea este o îndatorire sacră în sfera ei legitimă. Însă, atunci când cerinţele ei intră în conflict cu cerinţele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut ca fiind mai presus de orice legislaţie omenească. Un «Aşa zice Domnul» nu trebuie să fie lăsat deoparte în favoarea unui „Aşa zice biserica sau statul”. Coroana lui Hristos trebuie să fie înălţată deasupra cununilor potentaţilor pământeşti.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 6, p. 402

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Cântarea cântărilor 7

 
1. Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.
2. Pântecele tău este un pahar rotund de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu încins cu crini.
3. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
4. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc.
5. Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…
6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
7. Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.
8. Îmi zic: „Mă voi sui în finic şi-i voi apuca crăcile!” Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.
9. Şi gura ta toarnă un vin ales care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele şi alunecă pe buzele noastre când adormim!
10. Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
11. Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp, să rămânem noaptea în sate!
12. Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.
13. Mandragorele îşi răspândesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO