luni, 9 decembrie 2013
0

Temeţi-vă de Dumnezeu!

 

Studiul 11 – Trimestrul IV

Luni , 9 decembrie 2013

 

2. Primul înger ne îndeamnă să ne temem de Dumnezeu. Ce înseamnă această temere de Dumnezeu? Psalmii 34:7-22

Psalmii 34

7. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
8. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9. Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10. Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
11. Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12. Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13. Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14. Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!
15. Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16. Domnul Îşi întoarce faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.
18. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.
20. Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.
21. Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
22. Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osândit.

Teama poate fi de două tipuri. Există mai întâi o teamă ale cărei forme de manifestare sunt reverenţa şi respectul. Primul înger vrea să ne atragă atenţia tocmai asupra acestui tip de teamă. Cei care se tem de Domnul cred în El cu adevărat (Apocalipsa 11:18). A ne fi teamă de El înseamnă a-I da slavă (Apocalipsa 14:7), a-L lăuda (Apocalipsa 19:5), a-L asculta (Apocalipsa 14:12) şi a-I slăvi Numele (Apocalipsa 15:4). A ne fi teamă de El înseamnă în acelaşi timp a-L recunoaşte ca Judecător şi Creator şi a ne închina Lui din acest motiv.

Apocalipsa 11

18. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

Apocalipsa 14

7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Apocalipsa 19

5. Şi, din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”

Apocalipsa 14

12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Apocalipsa 15

4. Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”

În al doilea rând, există o teamă de Dumnezeu în sensul fricii că, mai devreme sau mai târziu, El ne va judeca. Cei necredincioşi sunt îngroziţi când aud de judecată. Din acest motiv mai spunem că soliile celor trei îngeri constituie ultima avertizare dată lumii de Dumnezeu. Cuvântul „avertizare” transmite în mod automat ideea că persoana prevenită va suferi anumite consecinţe dacă nu va ţine seama de înştiinţarea dată şi, dacă citim cu ce se vor confrunta cei pierduţi, înţelegem că motivele de frică sunt întemeiate.

Totuşi îndurarea lui Dumnezeu se află încă la dispoziţia tuturor. Dorinţa Sa dintotdeauna a fost ca oamenii pierduţi să se pocăiască, iar teama de El îi poate stimula să înceapă să-L caute (vezi Apocalipsa 11:13). Este adevărat că relaţia cu Dumnezeu trebuie să se bazeze pe dragoste pentru a fi mântuitoare, dar uneori oamenii au nevoie, într-o anumită măsură, şi de frică pentru a deschide ochii. Iar dacă este nevoie de o avertizare pentru a le atrage atenţia, atunci de ce să nu fie avertizaţi?

Apocalipsa 11

13. În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

Noi ştim că Dumnezeu este dragoste şi că nimic nu descoperă dragostea Sa mai bine decât crucea. Mai ştim şi că El iubeşte omenirea şi că este profund îndurerat de starea în care a adus-o păcatul. El nu va putea să rămână pasiv la toate acestea şi nu va permite ca răul să rămână nepedepsit. „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31). Cum putem menţine echilibrul între a înţelege dragostea Sa faţă de noi şi a înţelege mânia Sa faţă de păcatul care ne-a făcut atâta rău?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 124

 
1. (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum! –
2. de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3. ne-ar fi înghiţit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră;
4. ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
5. ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.
6. Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinţilor lor!
7. Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.
8. Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO