Suprema demonstraţie a credinţei
9. Citeşte Geneza 22. Ce lecţie importantă, cu privire la credinţă şi la preţul
credinţei, poţi învăţa din această istorie?
______________________________________________________________
Canaaniţii practicau de secole sacrificarea copiilor. Moloh şi Chemoş, zeii naţionali ai amoniţilor şi ai moabiţilor, cereau să le fie sacrificaţi copii în foc. În jurul anului 800 î.Hr., asirienii îşi sacrificau copiii zeului Adramelec.
Deşi este atât de revoltător, obiceiul descoperă credincioşia acestora faţă de zeul căruia i se închinau. Niciun părinte nu poate renunţa uşor la copilul său, pentru a-l da să fie ars. Şi totuşi, practica aceasta trebuie privită ca fiind extrem de egoistă, deoarece sacrifică viaţa unui copil neajutorat, în folosul părinţilor lui. Atunci când s-a văzut în situaţia de
a fi înfrânt în luptă (2 Împ. 3,27), Meşa, împăratul Moabului, l-a adus ca jertfă pe cel care trebuia să fie moştenitorul tronului. Israeliţii aveau să se confrunte cu acest obicei atunci când se pregăteau să intre în Ţara Făgăduită. Citeşte în Leviticul 18,21 instrucţiunile speciale pe care le dă Dumnezeu în legătură cu această practică. Observă în 2 Împ. 16,3 cât de
extinsă ajunsese să fie această practică în Israel şi în Iuda.
Probabil că Avraam stătea liniştit şi sigur în încrederea sa că Dumnezeu nu avea să-i ceară niciodată să facă ce făceau aceşti vecini păgâni ai săi, în închinarea lor la nişte zei falşi. Fiul său era darul lui Dumnezeu. Imaginează-ţi şocul pe care l-a suferit atunci când Dumnezeu i-a cerut să-l sacrifice şi imaginează-ţi ce trebuie să fi simţit, gândindu-se la momentul când avea să se întoarcă acasă, la Sara, cu mâinile pătate de sângele fiului lor! Cu toate acestea, Avraam cunoştea glasul lui Dumnezeu şi avea încredere în El. De fapt, el le spune slujitorilor lui: „ne vom întoarce la voi” (Gen. 22,5), gândindu-se că Dumnezeu avea să-l învie pe Isaac din morţi (Evr. 11,19).
Iacov îl foloseşte pe Avraam ca exemplu de credinţă şi de fapte. Iacov 2,22 subliniază elementul-cheie – că faptele şi credinţa merg împreună.
Nu suntem toţi chemaţi de Dumnezeu să facem asemenea sacrificii. Dar nişte sacrificii oricum trebuie să facem. Gândeşte-te cum ţi-ai trăit viaţa în anul care a trecut. Ce fel de alegeri ai făcut? Reflectă aceste alegeri o atitudine de supunere faţă de Dumnezeu? Dacă nu, ce schimbări ar trebui să faci?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
