miercuri, 16 octombrie 2013
0

Viaţă pentru viaţă

 

Studiul 3 – Trimestrul IV

Miercuri , 16 octombrie 2013

 

4. Citeşte Leviticul 17:10,11. Ce funcţie îi dă Dumnezeu sângelui?

Leviticul 17

10. Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce faţa împotriva celui ce mănâncă sângele şi-l voi nimici din mijlocul poporului său.
11. Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.

Dumnezeu le porunceşte israeliţilor să nu mănânce sânge şi spune de ce: sângele înseamnă viaţă şi Dumnezeu a făcut din sângele jertfei o cale de răscumpărare a vieţii umane. Viaţa unei fiinţe, reprezentată de sânge, răscumpără viaţa altei fiinţe. Acest principiu al substituirii, devenit explicit pe muntele Moria, când Avraam a adus sângele berbecului în locul sângelui fiului său, este ferm ancorat în cerinţele Legii date Israelului antic.

La fel ca în Geneza 22, Dumnezeu arată că El Însuşi va avea grijă de calea de ispăşire; în originalul ebraic, în Leviticul 17:11 se pune accent pe pronumele Eu: „Eu vi l-am dat”, pentru a arăta că numai Dumnezeu ne poate pune la dispoziţie calea de răscumpărare [n.tr. – în limba română, ca o particularitate a limbii, subiectul este inclus: „Vi l-am dat…”].

Geneza 22

1. După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.
2. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”
3. Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.
4. A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.
5. Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”
6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.
7. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”
8. „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.
9. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
10. Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său.
11. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.
12. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”
13. Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.
14. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.
15. Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam
16. şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
17. te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.
18. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”
19. Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.
20. După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău, Nahor,
21. şi anume pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,
22. pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.
23. Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
24. Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

Leviticul 17

11. Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.

După cum remarcăm, conceptul biblic de jertfă diferă de noţiunea de jertfă din alte religii. În Biblie, nu omul este cel care vine înaintea lui Dumnezeu şi ştie cum să-L îmbuneze, ci Dumnezeu este cel care îi pune la dispoziţie omului mijlocul prin care poate veni înaintea Sa. Prin Domnul Hristos, El Însuşi oferă sângele pentru răscumpărare.

5. Care sunt pericolele pe care le prezintă sistemul ritualic? 1 Samuel 15:22; Mica 6:6-8.

1 Samuel 15

22. Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.

Mica 6

6. Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
7. Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu? –
8. Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Dumnezeu nu a intenţionat niciodată să aşeze sistemul jertfelor în locul atitudinii adecvate a inimii, ci jertfele trebuiau să deschidă inima credinciosului faţă de Domnul. Când pierdem din vedere faptul că jertfele sunt expresia relaţiei spirituale dintre Dumnezeu şi noi şi că ele arată spre o jertfă mai mare, şi anume spre Isus Hristos, ajungem să credem că ritualul jertfei este un mecanism prin care obţinem ispăşirea în mod automat. Mai mult decât jertfe, Dumnezeu doreşte ca inimile noastre să fie într-o relaţie bună cu El (Psalmii 51:16,17). Profeţii israeliţi, fără excepţie, au acuzat poporul de falsă evlavie şi l-au îndemnat să facă dreptate, să iubească mila şi să umble smerit cu Dumnezeu (vezi Mica 6:6-8; compară cu Isaia 1:10-17).

Psalmii 51

16. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

Mica 6

6. Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
7. Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu? –
8. Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Isaia 1

10. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11. „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13. Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14. Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

În ce aspecte ne confruntăm şi noi cu pericolul menţionat mai sus? De ce ne este uneori atât de greu să ne dăm seama că facem exact ce făceau israeliţii odinioară? Cum putem evita această greşeală?

*

************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 70

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Ca aducere aminte.) Grăbeşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte! Grăbeşte de-mi ajută, Doamne!
2. Să rămână de ruşine şi înfruntaţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi doresc pieirea!
3. Să se întoarcă înapoi de ruşine cei ce zic: „Aha! Aha!”
4. Toţi cei ce Te caută să se înveselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică neîncetat: „Preamărit să fie Dumnezeu!”
5. Eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO