marți, 6 august 2013
0

Pocăinţa adevărată şi mărturisirea păcatelor

Studiul 6 – Trimestrul III

Marți , 6 august 2013

 

4. Ce principii spirituale desprindem din Leviticul 5:5; 1 Ioan 1:9; Isaia 1:16-18 şi Faptele 26:19,20, cu privire la natura pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor?

Leviticul 5

5. Când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească păcatul.

1 Ioan 1

9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Isaia 1

16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –
18. Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.

Fapte 26

19. De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20. Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

Pocăinţa autentică este însoţită întotdeauna de mărturisirea exactă a păcatelor. Duhul Sfânt nu ne insuflă un sentiment de vinovăţie imprecis, ci ne convinge de anumite defecte ale noastre.

„Adevărata mărturisire este întotdeauna specifică şi recunoaşte păcatele pe nume. Ele pot fi de aşa natură, încât trebuie mărturisite numai lui Dumnezeu. Pot fi greşeli care trebuie mărturisite acelor persoane cărora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public şi, ca atare, vor trebui mărturisite în mod public. Dar orice mărturisire trebuie să fie precisă, definită şi la obiect, recunoscând întocmai păcatele de care te faci vinovat.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 38

Duhul Sfânt ne convinge de păcat pentru a ne ajuta să conştientizăm nevoia noastră după harul mântuitor al lui Hristos. Pocăinţa nu Îl determină pe Dumnezeu să ne iubească mai mult, ci ne dă nouă posibilitatea de a aprecia mai mult dragostea Sa. Mărturisirea nu câştigă iertarea divină, ci ne dă nouă puterea de a primi această iertare. Domnul nu ne iubeşte mai mult dacă ne pocăim şi nici nu ne iubeşte mai puţin dacă nu ne pocăim. El ne iubeşte mereu şi necondiţionat. Noi suntem cei care răspundem diferit la lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră.

Realitatea este că inimile noastre nu sunt în stare să primească binecuvântarea îmbelşugată pregătită de Dumnezeu pentru noi, atâta timp cât „arterele” noastre spirituale sunt astupate cu un strat gros de păcat. Păcatul ne face insensibili la îndemnurile Duhului şi ne împiedică să Îl ascultăm. În schimb, pocăinţa şi mărturisirea curăţă „vasul” inimii noastre ca să putem primi revărsarea deplină a puterii Duhului Sfânt şi prezenţa Sa.

Când ne-am mărturisit păcatele şi ne-am pocăit, am primit din partea lui Dumnezeu iertarea mult dorită. Însă nu trebuie să uităm că şi noi avem datoria să iertăm. Cum îi tratăm pe cei care ne-au nedreptăţit şi care apoi ne cer iertare? Pe cine trebuie să ierţi, deşi nu merită absolut deloc? De ce este important să iertăm?

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Iov 41

1. Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?
2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
3. Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4. Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie?
5. Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6. Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7. Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi?
8. Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
9. Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ!
10. Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
12. Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13. Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14. Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
15. Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
16. se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17. Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.
18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
19. Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20. Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
21. Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.
22. Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23. Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
25. Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26. Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28. Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
29. Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor.
30. Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
33. Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic.
34. Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO