Rememorarea dovezilor puterii lui Dumnezeu

Studiul 8 – Trimestrul II

Miercuri , 22 mai 2013

 

6. Citeşte Habacuc 3. Ce face Habacuc? De ce este lucrul acesta important, date fiind circumstanţele grele şi întrebările dificile cu care se confruntă profetul?

Habacuc 3

1. Rugăciunea prorocului Habacuc.
2. Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!
3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple pământul.
4. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui.
5. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele Lui.
6. Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
7. Văd corturile Etiopiei pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului.
8. S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile cuvântului Tău… Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor.
10. La vederea Ta se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.
11. Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
12. Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta.
13. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf.
14. Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş.
15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
16. Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
17. Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
19. Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.

Printr-o rugăciune cântată (Habacuc 3:19 u.p.), profetul mărturiseşte că acceptă căile lui Dumnezeu. El este pe deplin conştient de puterea Domnului şi Îi cere să Îşi aducă aminte de îndurările Sale atunci când pedepseşte. Cu reverenţă, profetul rememorează marile Sale lucrări din trecut şi Îi cere izbăvirea. Habacuc pare să privească atât spre evenimentul exodului, cât şi spre ziua Domnului. Dorinţa sa cea mai mare este ca Domnul să-Şi manifeste puterea în situaţia în care el se găseşte.

Imnul din capitolul 3 descrie în imagini poetice eliberarea lui Israel din robia egipteană. Ceea ce s-a întâmplat în vremea exodului este o prefigurare a marii zile a judecăţii. Oamenii evlavioşi nu au de ce să se teamă de ziua Domnului, dar trebuie să aştepte, să persevereze şi să se bucure de speranţa pe care o au. De asemenea, imnul preamăreşte puterea, slava şi triumful lui Dumnezeu. Domnul este descris ca fiind suveranul întregului pământ. Descoperirea slavei Sale se aseamănă cu splendoarea răsăritului de soare (Habacuc 3:4).

Dumnezeu judecă popoarele asupritoare şi, în acelaşi timp, îi aduce poporului Său mântuire; El vine în carul Său de biruinţă (Habacuc 3:8). Puterea Sa nu lucrează întotdeauna în mod vizibil, dar omul credinţei ştie că Dumnezeu este cu el, orice s-ar întâmpla.

Habacuc ne invită să aşteptăm cu răbdare ziua Domnului, ziua mântuirii în care El îi va aşeza pe cei neprihăniţi pe pământ şi va umple pământul cu slava Sa. Prin cântece de laudă la adresa Domnului, cei credincioşi se încurajează unii pe alţii (Efeseni 5:19,20; Coloseni 3:16) să mediteze la lucrările lui Dumnezeu din trecut şi să spere într-un viitor glorios. Prin exemplul său, Habacuc ne arată cum putem rămâne tari, trăind cu această viziune.

Efeseni 5

19. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
20. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Coloseni 3

16. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.

Gândeşte-te la modul în care te-a condus Dumnezeu în trecut. Cum te ajută această meditaţie să îţi formezi obiceiul de a avea încredere în El şi în bunătatea Sa, indiferent ce îţi rezervă viitorul apropiat? De ce este important să privim spre viaţa veşnică viitoare?

=================================================================

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

2 Cronici 34

1. Iosia avea opt ani când a ajuns împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim.
2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în căile tatălui său David: nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga.
3. În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Şi în al doisprezecelea an, a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteii, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate.
4. Au dărâmat înaintea lui altarele Baalilor şi au tăiat stâlpii închinaţi soarelui care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteii, chipurile cioplite şi chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe
5. şi a ars oasele preoţilor pe altarele lor. Astfel a curăţat Iuda şi Ierusalimul.
6. În cetăţile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon şi chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor,
7. a dărâmat altarele, a făcut bucăţi idolii Astarteii şi chipurile cioplite, le-a făcut praf şi a tăiat toţi stâlpii închinaţi soarelui în toată ţara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.
8. În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curăţat ţara şi Casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii, şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său.
9. S-au dus la marele preot, Hilchia, şi au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviţii păzitori ai pragului de la Manase şi Efraim şi de la toată cealaltă parte a lui Israel, şi de la tot Iuda şi Beniamin, şi de la locuitorii Ierusalimului.
10. L-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceştia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului,
11. iar ei l-au dat tâmplarilor şi zidarilor ca să cumpere pietre cioplite şi lemne pentru grinzi şi pentru căptuşitul clădirilor pe care le stricaseră împăraţii lui Iuda.
12. Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi sub privegherea lui Iahat şi Obadia, leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii chehatiţilor. Toţi aceia dintre leviţi care ştiau să cânte bine
13. vegheau asupra lucrărilor şi cârmuiau pe toţi lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau şi alţi leviţi, logofeţi, dregători şi uşieri.
14. În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului dată prin Moise.
15. Atunci Hilchia a luat cuvântul şi a zis logofătului Şafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat lui Şafan cartea.
16. Şafan a adus împăratului cartea. Şi, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit.
17. Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au dat în mâinile priveghetorilor şi lucrătorilor.”
18. Logofătul Şafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.
19. Când a auzit împăratul cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele.
20. Şi împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
21. „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.”
22. Hilchia şi cei trimişi de împărat s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce au spus ce aveau de spus,
23. ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v-a trimis la mine:
24. „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui, şi anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda.
25. Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc şi nu se va stinge.”
26. Dar să spuneţi împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit:
27. „Pentru că ţi s-a înduioşat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit – zice Domnul.
28. Iată, te voi strânge lângă părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău şi nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta şi peste locuitorii lui.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.
29. Împăratul a strâns pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.
30. Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toţi oamenii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului care se găsise în Casa Domnului.
31. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile Lui, învăţăturile Lui şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui şi să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta.
32. Şi a făcut să intre în legământ toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinţilor lor.
33. Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate ţările copiilor lui Israel şi a făcut ca toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieţii lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO