Ziua judecăţii
Studiul 4
Duminică , 22 ianuarie 2012
Tema judecăţii divine se regăseşte pretutindeni în Biblie. Contrar convingerilor multora, judecata nu este în dezacord cu mântuirea sau cu Evanghelia. Adevărul este că ambele teme merg mână în mână în Scriptură, începând de la Geneza şi până la Apocalipsa.
Şi lucrul acesta nu e de mirare. Judecata şi mântuirea oglindesc două aspecte gemene ale caracterului lui Dumnezeu: dreptatea Sa şi harul Său. Prin urmare, nu ar trebui să aşezăm tema judecăţii în opoziţie cu tema mântuirii, după cum nu ar trebui să aşezăm în opoziţie nici dreptatea lui Dumnezeu cu harul Său. Altminteri, riscăm să le diminuăm frumuseţea şi complementaritatea. Scriptura le susţine pe amândouă şi, de aceea, trebuie să le înţelegem pe amândouă.
Un alt lucru interesant, care merită să fie menţionat în acest context, este faptul că, în ansamblu, Noul Testament vorbeşte mai mult despre judecată decât Vechiul Testament.
1. Despre ce ne vorbesc versetele următoare? Cine sunt cei judecaţi? Ce se întâmplă în cadrul judecăţii? Ce aflăm despre natura şi realitatea judecăţii divine?
Ecl. 12
13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. 14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.1 Cor. 3
13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.2 Cor. 5
10. Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.Evr. 10
30. Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”Mat. 16
27. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.Apoc. 20
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.Apoc. 22
12. „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.Mat. 12
36. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”1 Petru 4
17. Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?Apoc. 14
6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”Acestea sunt numai câteva texte care vorbesc despre judecată. Multe dintre cele mai explicite texte despre judecată apar în Noul Testament. Faptul acesta contrazice ideea că judecata ar veni în dezacord cu conceptul de har, o altă învăţătură clară a Noului Testament. În consecinţă, indiferent de sensul pe care îl oferim acestor două concepte, judecata şi harul trebuie să fie considerate două adevăruri divine care se completează unul pe celălalt. A le aşeza în opoziţie înseamnă a ştirbi frumuseţea Evangheliei.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
