Studiu suplimentar
Studiul 12
Vineri , 16 decembrie 2011
„Viaţa creştinului nu este deloc lină. El are de întâmpinat conflicte serioase. Ispite grele îl asaltează. «Firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti.» Cu cât ne apropiem mai mult de încheierea istoriei acestui pământ, cu atât mai amăgitoare şi mai ademenitoare vor fi atacurile vrăjmaşului. Atacurile lui vor deveni tot mai vehemente şi mai frecvente. Cei care se împotrivesc luminii şi adevărului vor deveni mai împietriţi, mai insensibili şi mai înverşunaţi împotriva celor care Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale (MS 33,1911).” – Comentariile Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 6, pag. 1111
„Influenţa Duhului Sfânt este viaţa lui Hristos în suflet. Noi nu Îl vedem pe Hristos şi nu vorbim cu El, dar Duhul Său cel Sfânt este tot la fel de aproape de noi într-un loc ca şi în alt loc. El lucrează în şi prin toţi cei care Îl primesc pe Hristos. Cei care cunosc locuirea lăuntrică a Duhului manifestă roadele Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia (MS 41, 1897).” – Idem, pag. 1112
Întrebări pentru discuţie
1. Meditează mai mult la îndemnul de a răstigni firea pământească. Ce înseamnă aceasta? Cum o putem răstigni?
2. Are efortul uman vreun rol în producerea roadei Duhului? Dacă da, ce rol? Ce ai învăţat din experienţa personală despre acest rol?
3. Pavel spune că aceia care fac faptele firii pământeşti nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Cum împaci această afirmaţie cu adevărul că suntem mântuiţi prin credinţă, şi nu prin fapte?
4. Care este cea mai mare problemă cu care te confrunţi în umblarea ta cu Domnul? Nu cumva păcatul şi modul în care acesta îţi afectează relaţia cu Dumnezeu? Există vreun creştin care să nu fi simţit înstrăinarea, îndoiala şi dezamăgirea ca urmare a păcatului lui, mai ales că avem făgăduinţa biruinţei asupra acelui păcat? De ce trebuie să nu uităm că mântuirea noastră se bazează numai pe ceea ce Isus a făcut pentru noi?
Rezumat: Cu toate că în viaţa tuturor credincioşilor există un conflict între dorinţele firii pământeşti şi dorinţele Duhului, viaţa creştină nu este condamnată la eşec. Datorită faptului că Hristos a înfrânt puterea păcatului şi a morţii, creştinul poate duce o viaţă sub conducerea Duhului Sfânt, care îi va oferi zilnic o măsură de har pentru a-şi ţine în frâu dorinţele firii pământeşti.
