Studiu suplimentar
Studiul 2
Vineri , 8 iulie 2011
Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolele „Legea dată lui Israel”, „Idolatria de la Sinai”, „Vrăjmăşia lui Satana împotriva Legii” şi Psalmii 105,26-45; 106,8-23.
Psalmii 105
26. A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese. 27. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham. 28. A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la cuvântul Lui. 29. Le-a prefăcut apele în sânge şi a făcut să le piară toţi peştii. 30. Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor. 31. El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor. 32. În loc de ploaie le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor. 33. Le-a bătut viile şi smochinii şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor. 34. El a zis şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr, 35. care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor. 36. A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor, toată pârga puterii lor. 37. A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui. 38. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei. 39. A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea. 40. La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer. 41. A deschis stânca, şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate. 42. Căci Şi-a adus aminte de cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam. 43. A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. 44. Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor, 45. ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!Psalmii 106
8. Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea. 9. A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. 10. I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. 11. Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei. 12. Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. 13. Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui. 14. Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. 15. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei. 16. În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului. 17. Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram. 18. Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi. 19. Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat 20. şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mănâncă iarbă. 21. Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, 22. minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie. 23. Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.„Umilinţa şi respectul ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor acelora care vin în prezenţa lui Dumnezeu. În Numele lui Isus, noi putem veni înaintea Sa cu încredere, dar nu trebuie să ne apropiem de El cu îndrăzneală şi încumetare, ca şi când El ar fi pe aceeaşi treaptă cu noi. Sunt unii oameni care I se adresează marelui, atotputernicului şi sfântului Dumnezeu […] ca şi când s-ar adresa cuiva care este deopotrivă cu ei sau chiar unuia aflat mai prejos decât ei. Sunt unii oameni care se poartă în casa Lui cum nu s-ar încumeta să se poarte în camera de audienţă a unui conducător pământesc. Aceştia să-şi aducă aminte că se află în faţa Aceluia pe care Îl adoră serafimii şi în prezenţa căruia îngerii îşi acoperă feţele. Dumnezeu trebuie să fie foarte mult onorat; toţi aceia care îşi dau într-adevăr seama de prezenţa Lui se vor pleca în umilinţă înaintea Lui.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 252
„Adevăratul respect pentru Dumnezeu este imprimat de simţământul măreţiei Sale infinite şi de conştienţa prezenţei Sale. Orice inimă trebuie să fie impresionată de acest simţământ al prezenţei Celui Nevăzut. Ceasul şi locul rugăciunii sunt sfinte, pentru că acolo este Dumnezeu… Atunci când Îi rostesc Numele, îngerii îşi acoperă feţele. Cu cât respect, deci, ar trebui să luăm Numele Lui pe buzele noastre, noi, care suntem păcătoşi şi decăzuţi!” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 48, 49
Întrebări pentru discuţie
1. Ce lecţii putem desprinde din istoria tragică a închinării lui Israel la viţelul de aur şi din consecinţele grave ale închinării la dumnezei falşi (vizibili sau invizibili)? La ce idoli se închină astăzi oamenii? Ce învăţăminte poate lua din această relatare biserica de astăzi, care Îl aşteaptă de atâta timp pe Domnul să vină?
2. Ce putem spune despre serviciile noastre de închinare? Ne ajută ele să fim conştienţi de măreţia, slava şi puterea lui Dumnezeu? Sau tind să Îl coboare pe Dumnezeu la nivelul nostru?
3. Ce înseamnă să-L cunoaştem pe Domnul? Dacă ne-ar întreba cineva „Cum putem să-L cunoaştem pe Domnul?”, ce i-am răspunde? Cu alte cuvinte, cum poate un om să-L cunoască personal pe Dumnezeu?
