[miercuri, 24 ianuarie] Apărător și Eliberator

 

 

5. Citește 1 Corinteni 10:1-4. Cum descrie Pavel istoria exodului? Ce lecție spirituală caută să ne învețe?

 

1 Corinteni 10:1-4

„Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, 2 toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3 toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4 şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos”.

 

6. Citește Psalmul 114. Cum este descrisă aici eliberarea poporului Israel din Egipt?

 

Psalmul 114

„1 Când a ieşit Israel din Egipt, când a plecat casa lui Iacov de la un popor străin,
2 Iuda a ajuns locaşul Lui cel sfânt şi Israel, stăpânirea Lui.
3 Marea a văzut lucrul acesta şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi:
4 munţii au sărit ca nişte berbeci şi dealurile, ca nişte miei.
5 Ce ai tu, mare, de fugi şi tu, Iordanule, de te întorci înapoi?
6 Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Da, cutremură-te, pământule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 care preface stânca în iaz şi cremenea în izvor de ape”.

 

Ce descriere poetică a salvării extraordinare a copiilor lui Dumnezeu din robia egipteană găsim în Psalmul 114! În tot Vechiul Testament și chiar și în Noul Testament, eliberarea din Egipt era văzută ca simbol al puterii lui Dumnezeu de a-Și salva poporul. Același lucru îl face și Pavel în aceste versete din Corinteni, folosind acest episod de istorie ca metaforă, ca simbol al mântuirii prin Isus Hristos.

 

Psalmul 114 descrie în același timp eliberarea oferită de Dumnezeu prin manifestarea suveranității Sale de Creator asupra puterilor naturii, modalitate prin care Și-a salvat poporul din exod. Marea, râul Iordan, munții și dealurile reprezintă în mod poetic puterile naturale și umane care s-au opus lui Israel în drumul spre țara făgăduită (Deuteronomul 1:44; Iosua 3:14-17). Dumnezeu, așadar, este suveran asupra tuturor.

 

De fapt, pentru mulți dintre copiii lui Dumnezeu din toate timpurile și din toate locurile, calea spre Ierusalimul ceresc este înțesată de pericole. Psalmii îi încurajează să privească dincolo de munți spre Creatorul cerului și al pământului (Psalmii 121:1).

 

Spiritul Psalmului 114 este redat de Isus când potolește furtuna de pe mare și când proclamă faptul că biserica nu are de ce să se teamă, pentru că El a biruit lumea (Matei 8:23-27; Ioan 16:33). Faptele mărețe ale lui Dumnezeu pentru poporul Său ar trebui să inspire întregul pământ să se cutremure în prezența Lui (Psalmii 114:7). „Cutremurarea” ar trebui înțeleasă ca o formă de recunoaștere și de închinare, nu ca un motiv de groază (96:9; 99:1). Cu Dumnezeu de partea lor, credincioșii nu au de ce să se teamă.

 

Care sunt pericolele spirituale cu care ne confruntăm ca oameni credincioși? Cum putem învăța să ne încredem în Domnul și în faptul că El ne poate ajuta să nu cedăm în fața acestor pericole la fel de reale pentru noi astăzi ca pentru psalmist?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO