ÎNGRIJITOR

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.
1 Ioan 3:16

Ascultă ediția audio aici.

Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Şi dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.” În mijlocul ucenicilor Săi, Domnul Hristos era în orice sens un îngrijitor, un purtător de poveri. El le-a împărtășit sărăcia. A dat dovadă de lepădare de sine în folosul lor, a mers înaintea lor pentru a le netezi calea acolo unde era grea și, într-un timp scurt, urma să-Şi încheie lucrarea pe pământ, dându-Şi viața. Principiul pe baza căruia acționa Hristos trebuie să fie un îndemn la acțiune și pentru membrii bisericii, care este trupul Său. Iubirea este obiectivul și temelia mântuirii. În Împărăția lui Hristos sunt mai mari aceia care urmează exemplul dat de El și se comportă ca păstori ai turmei Sale.

Cuvintele lui Pavel exprimă adevărata demnitate și onoare a vieții de creștin: „Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor”, „căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți” (1 Corinteni 9:19; 10:33).

În materie de conștiință, sufletul trebuie să fie lăsat liber. Nimeni nu trebuie să stăpânească asupra minții altuia, să judece în locul altuia sau să-i prescrie ce e dator să facă. Dumnezeu îi dă fiecărui suflet libertatea de a gândi și de a-și urma propriile convingeri. „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.” Nimeni nu are dreptul să-și amestece individualitatea cu cea a altcuiva. În toate acțiunile unde este vorba de principiu, „fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea lui” (Romani 14:12,5). În Împărăția lui Hristos nu există dominare suverană, nici impunere a manierei. Îngerii cerului nu vin pe pământ să domnească și să impună să fie adorați, ci sunt trimiși ca mesageri ai milei, să colaboreze cu oamenii pentru înălțarea omenirii.

Principiile și chiar cuvintele Mântuitorului, în frumusețea lor divină, au rămas în memoria ucenicului iubit. În ultimele sale zile, povara mărturiei lui Ioan către biserici era: „Vestirea pe care ați auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alții.” „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați” (1 Ioan 3:11,16). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 550, 551)

Isus a manifestat o dragoste care întotdeauna căuta să-i ridice pe cei pierduți. Este dragostea mea pentru Isus capabilă să-i ridice și pe alții ca pe mine?