Vai de mine!

Domnul are o solie specială doar pentru Baruc (Ieremia 45). Dacă luăm în considerare circumstanţele, nu este de mirare.

Mai întâi, referinţa istorică la cel de-al patrulea an al lui Ioiachim, în Ieremia 45,1, pune capitolul 45 după capitolul 36. Este foarte probabil că Ieremia se află în închisoare, iar perspectiva unei înviorări religioase printre conducătorii lui Iuda nu mai pare a fi probabilă. În al doilea rând, cel puţin din perspectivă pământească, viitorul lui Baruc pare, în cel mai bun caz, întunecat. Prin urmare, aşa cum declară Ieremia 45,3, Baruc are ceea ce se poate numi „o zi proastă”. Desigur, a ne simţi respinşi, trişti, sau dispreţuiţi este o parte firească din existenţa noastră omenească pe un pământ căzut. Există multe motive pentru un astfel de simţământ şi nimeni nu ar trebui să creadă că este o greşeală sau un păcat să se simtă aşa. Dacă luăm în considerare circumstanţele, ar părea nefiresc să nu avem şi astfel de trăiri. Desigur, o mulţime de personaje biblice au trecut prin momentele lor de disperare (1 Regi 19,4; Iov 6,2.3; Psalmi 55,4). Dacă avem impresia că noi vom reuşi să le evităm, ne înşelăm singuri.

4. Ce stare sufletească este descrisă în Isaia 53,1-5 şi cine este cel care suferă? Ce ar trebui să ne spună faptul acesta?

Cel mai important pentru noi este ca, în perioadele de tulburare emoţională şi tristeţe, să ne amintim că faptul acesta nu înseamnă că Dumnezeu ne-a părăsit. Înseamnă doar că, asemenea tuturor oamenilor din această lume căzută, şi noi suferim în viaţă. Faptul că suferinţa este sau nu din cauza noastră nu contează. Ce contează este ca, atunci când suferim, să nu-l lăsăm pe cel rău să se folosească de întristarea noastră pentru a ne îndepărta de Domnul şi pentru a ne face să avem resentimente faţă de El. Important este să cerem împlinirea făgăduinţelor de iertare, de vindecare, un viitor mai bun şi o viaţă nouă pe noul pământ.

Cu toţii dorim ca lucrurile să meargă bine, dorim o existenţă mai bună aici şi acum. Totuşi, adesea, lucrul acesta nu se întâmplă sau cel puţin nu se întâmplă aşa cum ne imaginăm sau am dori noi. De aceea, este important ca, oricare ar fi situaţiile prin care trecem, să nu uităm speranţa cea mare care ne aşteaptă îndată ce experienţa îngrozitoare a păcatului, a suferinţei şi a morţii se va încheia pentru totdeauna.

Care sunt câteva dintre făgăduinţele tale preferate cu privire la cerul nou şi pământul nou? Citeşte-le şi cere-I Domnului credinţa necesară pentru a rezista până va veni timpul când se vor împlini pentru tine.

Ieremia 45

1. Cuvântul pe care l-a spus prorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:

2. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre tine, Baruc:

3. „Tu zici: „Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!”

4. Spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată că ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta.

5. Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile unde vei merge.”

1 Regi 19

4. El s-a dus în pustiu unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

Iov 6

2. „Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3. ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

Psalmii 55

4. Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii,

Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO