[miercuri, 19 ianuarie] A fost făcut desăvârșit prin suferință

 

 

6. Ce rol a avut suferința în viața lui Isus?

 

Evrei 2:10,17,18

„10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.

17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18 Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi”.

 

Evrei 5:8,9

„8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. 9 Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veşnice…”.

 

Apostolul ne spune că Isus a fost făcut desăvârșit prin suferință. Gândul acesta este surprinzător. Pavel afirmă că Isus este „strălucirea Slavei Sale și întipărirea naturii Lui” (Evrei 1:3, NTR) și că este fără păcat, fără pată, fără prihană și sfânt (Evrei 4:15; 7:26-28; 9:14; 10:5-10). Isus nu a trebuit să biruiască niciun fel de imperfecțiune morală. El a fost desăvârșit din punct de vedere moral, etic. Dar în Evrei ni se spune că Isus a trecut printr-un proces de „desăvârșire” care L-a înzestrat cu mijloacele necesare ca să fie Mântuitorul nostru.

 

1. Isus a fost făcut „desăvârșit” prin suferință ca să devină Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2:10). El a trebuit să moară pe cruce ca jertfă pentru ca Tatăl să dispună de mijloacele legale pentru a ne mântui. Isus a fost jertfa desăvârșită, singura jertfă perfectă. În calitate de Dumnezeu, Isus putea să ne judece, dar, datorită sacrificiului Său, El ne poate și mântui.

 

2. Isus a învățat ascultarea prin suferință (Evrei 5:8). Ascultarea a fost necesară din două motive. În primul rând, ea a făcut ca jertfa Lui să fie acceptată (Evrei 9:14; 10:5-10). În al doilea rând, suferințele Sale I-au permis să devină modelul nostru (Evrei 5:9). Isus „a învățat” să se supună pentru că nu a mai experimentat acest lucru niciodată înainte. În calitate de Dumnezeu, cui trebuia El să Se supună? Ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu și una cu Dumnezeu, I se dădea ascultare pentru că era conducătorul universului. Prin urmare, Isus nu a progresat de la neascultare la ascultare, ci de la suveranitate și conducere la supunere și ascultare. Fiul cel înălțat al lui Dumnezeu a devenit Fiul omului, cel supus.

 

3. Faptul că Isus a îndurat ispita și a ieșit biruitor I-a dat posibilitatea să fie un Mare-Preot milos și vrednic de încredere (Evrei 2:17,18). Suferințele nu L-au făcut pe Isus mai milos. Dimpotrivă, datorită milei Sale a murit de bunăvoie pe cruce pentru a ne salva, ca să începem cu începutul (Evrei 10:5-10; compară cu Romani 5:7,8). Totuși, realitatea dragostei frățești a lui Isus a fost realmente manifestată și descoperită.

 

Dacă Isus cel fără păcat a suferit, cu siguranță și noi, păcătoșii, vom suferi. Cum putem învăța să suportăm tragediile vieții și, în același timp, să primim speranță și asigurare din partea Domnului, care ne-a arătat dragostea Lui prin nenumărate manifestări pline de putere?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO