[marți, 18 ianuarie] Om ca noi, părtaș sângelui și cărnii

 

 

Cartea Evrei ne spune că Isus a luat asupra Sa natura umană ca să poată fi reprezentantul nostru și să moară pentru noi (Evrei 2:9; 14-16; 10:5-10). Aceasta este temelia planului de mântuire și singura noastră speranță pentru viața veșnică.

 

5. La ce slăbiciuni ale naturii umane se referă expresia „carnea și sângele” din pasajele următoare?

 

Matei 16:17

„Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri”.

 

1 Corinteni 15:50

„Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea”.

 

Efeseni 6:12

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”.

 

Expresia „carne și sânge” subliniază fragilitatea naturii umane, slăbiciunea ei, incapacitatea de a înțelege (Matei 16:17) și faptul că este supusă morții (1 Corinteni 15:50). Epistola către evrei ne spune că Isus a fost făcut asemenea fraților Lui „în toate lucrurile” (Evrei 2:17), ceea ce înseamnă că El a devenit om pe deplin. Isus nu doar „a arătat” ca un om sau „a părut” să fie om, ci a fost cu adevărat om, cu adevărat unul de-ai noștri. El a luat asupra Lui toate limitările specific umane și a fost supus legilor eredității.

 

Dar tot epistola mai spune și că Isus a fost diferit de noi în ce privește păcatul. În primul rând, El nu a comis niciun păcat (Evrei 4:15). El a fost sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși (Evrei 7:26). Toți am păcătuit și avem înclinații rele. Robia păcatului începe chiar din străfundul naturii noastre. Noi suntem pământești, vânduți robi păcatului (Romani 7:14; vezi și Romani 7:15-20). De multe ori, mândria și alte motivații păcătoase pătează până și cele mai bune fapte ale noastre. Dar natura umană a Domnului Hristos nu a fost afectată de păcat. Ea rămâne pentru noi o taină. Nu o putem compara cu a niciunui alt om, deoarece Biblia spune că Isus a fost unic, monogenes, „Singurul de acest fel” (vezi Ioan 1:18). Trebuia să fie așa. Dacă Isus ar fi fost „pământesc, vândut rob păcatului” ca noi, și El ar fi avut nevoie de un Mântuitor. În schimb, El a venit ca Mântuitor și S-a dat pe Sine ca „jertfă fără pată lui Dumnezeu” pentru noi (Evrei 7:26-28; 9:14).

 

Apoi, Isus a nimicit puterea Diavolului murind ca jertfă fără păcat pentru păcatele noastre și făcând astfel posibile iertarea și împăcarea noastră cu Dumnezeu (Evrei 2:14-17). De asemenea, Isus a frânt puterea păcatului oferindu-ne puterea de a trăi o viață curată în virtutea împlinirii promisiunii Sale de a scrie Legea în inimile noastre (Evrei 8:10).

 

Dacă avem făgăduința biruinței prin Isus, de ce atât de mulți dintre noi încă ne luptăm cu păcatul? Unde greșim și, mai important, cum putem să trăim potrivit cu înalta chemare pe care o avem în Hristos?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO