[joi, 12 august] Găsirea odihnei după acordarea iertării

 

 

Familia lui Iosif ajunge, în sfârșit, în Egipt. Nu mai există secrete întunecate în familie. Frații lui au fost nevoiți să admită că l-au vândut pe Iosif atunci când i-au explicat tatălui lor că fiul pe care îl crezuse mort era acum prim-ministrul Egiptului.

 

Deși s-ar putea să nu fie întotdeauna posibil sau înțelept să refacem relațiile, aceasta nu înseamnă că nu putem ierta. S-ar putea să nu fim în stare să-l îmbrățișăm pe cel care ne-a făcut rău sau să plângem împreună cu el, dar poate că vom vrea să dăm glas iertării fie verbal, fie printr-o scrisoare. Apoi, este timpul să uităm durerea cât putem de mult. Poate că vor mai rămâne întotdeauna urme, dar cel puțin putem porni pe drumul vindecării.

 

7. De ce erau îngrijorați frații lui Iosif și de ce ar fi trebuit să fie? Ce spune această teamă despre ei?

 

Geneza 50:15-21

„15 Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16 Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” 19 Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. 21 Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile”.

 

Frații lui Iosif locuiau în Egipt de șaptesprezece ani (Geneza 47:28), și totuși, când Iacov a murit, le-a fost teamă că Iosif se va răzbuna. Erau conștienți de cât de mult rău îi făcuseră fratelui lor. Iosif i-a asigurat din nou de iertarea sa, acum, după moartea tatălui lor. Probabil că această reîmprospătare a memoriei le-a prins bine și lui Iosif, și fraților lui.

 

Dacă rana este adâncă, poate că vom avea nevoie să iertăm de multe ori. Când ne vin în minte amintirile despre răul făcut, va trebui să mergem imediat la Dumnezeu în rugăciune și să alegem din nou să iertăm.

 

8. Cum explică versetul de mai jos, cel puțin parțial, disponibilitatea lui Iosif de a ierta păcatul fraților lui săvârșit împotriva sa?

 

Geneza 50:20

„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr”.

 

Iosif a crezut cu tărie că viața lui făcea parte din marele plan al lui Dumnezeu de a ajuta la salvarea de la foamete a lumii cunoscute pe atunci și apoi de a ajuta familia lui să împlinească făgăduința lui Dumnezeu de a deveni un neam mare. Cunoașterea faptului că Dumnezeu răsturnase planurile rele ale fraților lui pentru a înfăptui un mare bine l-a ajutat pe Iosif să ierte.

 

Istoria lui Iosif are un final fericit. Cum răspundem noi atunci când sfârșitul unei istorii nu este atât de fericit? Sau am putea spune că, pe termen lung, odată cu încheierea păcatului și a marii lupte, când toate problemele se vor rezolva, va fi un final fericit? Cum ne poate ajuta această speranță să facem față acelor finaluri mai puțin decât ideale?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO