Fratele slab
În Romani 14,1-3, este vorba despre consumarea cărnii animalelor care ar fi putut fi jertfite idolilor. Conciliul de la Ierusalim (Fapte 15) a reglementat că şi creştinii convertiţi dintre neamuri trebuiau să se abţină de la folosirea unor asemenea alimente. Totuşi, nu se ştia întotdeauna dacă acea carne vândută pe piaţa publică provenea sau nu de la animale jertfite idolilor (vezi 1 Corinteni 10,25). Unor creştini nu le păsa deloc, dar alţii, dacă aveau cea mai mică îndoială, alegeau să mănânce doar vegetale. Subiectul nu are nicio legătură cu vegetarianismul sau cu stilul de viaţă sănătos. De asemenea, Pavel nu sugerează în pasajul acesta că deosebirea dintre curat şi necurat a fost anulată. Nu acesta este subiectul în discuţie. Dacă expresia: „unul crede că poate să mănânce de toate” (Romani 14,2) ar fi interpretată ca însemnând că acum poate fi consumat orice animal, curat sau necurat, ar fi aplicată greşit. O comparaţie cu alte pasaje din Noul Testament ar fi împotriva unei astfel de aplicaţii.
Romani 14
1. Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. 2. Unul crede ca poate sa manance de toate; pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi. 3. Cine mananca sa nu dispretuiasca pe cine nu mananca; si cine nu mananca sa nu judece pe cine mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit.Fapte 15
1. Cativa oameni, veniti din Iudeea, invatau pe frati si ziceau: „Daca nu sunteti taiati imprejur dupa obiceiul lui Moise, nu puteti fi mantuiti.” 2. Pavel si Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe si pareri deosebite; si fratii au hotarat ca Pavel si Barnaba si cativa dintre ei, sa se suie la Ierusalim la apostoli si prezbiteri, ca sa-i intrebe asupra acestei neintelegeri. 3. Dupa ce au fost petrecuti de biserica pana afara din cetate, si-au urmat drumul prin Fenicia si Samaria, istorisind intoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; si au facut o mare bucurie tuturor fratilor. 4. Cand au ajuns la Ierusalim, au fost primiti de biserica, de apostoli si de prezbiteri, si au istorisit tot ce facuse Dumnezeu prin ei. 5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezusera, s-au ridicat si au zis ca Neamurile trebuie sa fie taiate imprejur si sa li se ceara sa pazeasca Legea lui Moise. 6. Apostolii si prezbiterii s-au adunat laolalta, ca sa vada ce este de facut. 7. Dupa ce s-a facut multa vorba, s-a sculat Petru si le-a zis: „Fratilor, stiti ca Dumnezeu, de o buna bucata de vreme, a facut o alegere intre voi, ca, prin gura mea, Neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada. 8. Si Dumnezeu, care cunoaste inimile, a marturisit pentru ei si le-a dat Duhul Sfant ca si noua. 9. N-a facut nicio deosebire intre noi si ei, intrucat le-a curatat inimile prin credinta. 10. Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta? 11. Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Isus.” 12. Toata adunarea a tacut si a ascultat pe Barnaba si pe Pavel, care au istorisit toate semnele si minunile pe care le facuse Dumnezeu prin ei in mijlocul Neamurilor. 13. Cand au incetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvantul si a zis: „Fratilor, ascultati-ma! 14. Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele. 15. Si cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, dupa cum este scris: 16. „Dupa aceea Ma voi intoarce si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile si-l voi inalta din nou: 17. pentru ca ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, 18. zice Domnul, care face aceste lucruri si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie.” 19. De aceea, eu sunt de parere sa nu se puna greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu; 20. ci sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange. 21. Caci inca din vechime, Moise are in fiecare cetate oameni care-l propovaduiesc, fiindca este citit in sinagogi in toate zilele de Sabat.” 22. Atunci apostolii si prezbiterii si intreaga biserica au gasit cu cale sa aleaga vreo cativa dintre ei si sa-i trimita la Antiohia, impreuna cu Pavel si Barnaba. Si au ales pe Iuda, zis si Barsaba, si pe Sila, oameni cu vaza intre frati. 23. Si au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii si fratii: catre fratii dintre Neamuri care sunt in Antiohia, in Siria si in Cilicia, plecaciune! 24. Fiindca am auzit ca unii, plecati dintre noi fara vreo insarcinare din partea noastra, v-au tulburat prin vorbirile lor si v-au zdruncinat sufletele, zicand sa va taiati imprejur si sa paziti Legea; 25. noi, dupa ce ne-am adunat cu totii laolalta, cu un gand, am gasit cu cale sa alegem niste oameni si sa-i trimitem la voi impreuna cu preaiubitii nostri Barnaba si Pavel, 26. oamenii acestia care si-au pus in joc viata pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27. Am trimis, dar, pe Iuda si pe Sila, care va vor spune prin viu grai aceleasi lucruri. 28. Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie, 29. adica: sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie, lucruri de care, daca va veti pazi, va fi bine de voi. Fiti sanatosi!” 30. Ei deci si-au luat ramas bun de la biserica si s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola multimii adunate. 31. Dupa ce au citit-o, fratii s-au bucurat de imbarbatarea pe care le-o aducea. 32. Iuda si Sila, care si ei erau proroci, au indemnat pe frati si i-au intarit cu multe cuvinte. 33. Dupa catava vreme, fratii i-au lasat sa se intoarca in pace la aceia de care fusesera trimisi. 34. Totusi Sila a gasit cu cale sa ramana acolo. 35. Pavel si Barnaba au ramas in Antiohia si invatau pe norod si propovaduiau, cu multi altii, Cuvantul Domnului. 36. Dupa cateva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Sa ne intoarcem si sa mergem pe la fratii din toate cetatile in care am vestit Cuvantul Domnului, ca sa vedem ce mai fac.” 37. Barnaba voia sa ia cu el si pe Ioan, numit Marcu; 38. dar Pavel socotea ca nu este bine sa ia cu ei pe acela care ii parasise din Pamfilia si nu-i insotise in lucrarea lor. 39. Neintelegerea aceasta a fost destul de mare, ca sa-i faca sa se desparta unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu si a plecat cu corabia la Cipru. 40. Pavel si-a ales pe Sila si a plecat, dupa ce a fost incredintat de frati in grija harului Domnului. 41. El a strabatut Siria si Cilicia, intarind bisericile.1 Corinteni 10
25. Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului.„A primi” pe cel slab în credinţă a însemnat a-i acorda calitatea deplină de membru şi un statut social deplin. El nu trebuia să fie judecat, ci să i se dea dreptul de a avea propria părere.
1. Prin urmare, ce principiu ar trebui să învăţăm din Romani 14,1-3?
De asemenea, este important să înţelegem că Pavel nu vorbeşte, în versetul 3, în mod negativ, despre „cel slab în credinţă”. Nici nu sfătuieşte cum să ajungă puternic. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, creştinul exagerat de scrupulos (considerat exagerat de scrupulos, se pare, nu de Dumnezeu, ci de semenii lui creştini) este acceptat. „Dumnezeu l-a primit”.
2. Cum dezvoltă Romani 14,4 ceea ce tocmai am studiat?
Romani 14
4. Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea.Deşi trebuie să ţinem minte principiile înţelese în studiul de astăzi, oare nu sunt ocazii şi locuri în care trebuie să intervenim şi să judecăm, dacă nu inima unui om, cel puţin faptele lui? Trebuie să facem un pas înapoi şi să nu spunem nimic în nicio situaţie? Isaia 56,10 îi descrie pe păzitori ca pe „nişte câini muţi, care nu pot să latre”. Cum putem să ştim când să vorbim şi când să păstrăm tăcerea? Cum putem să trasăm linia corectă de separare aici?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
