[vineri, 4 decembrie] Un gând de încheiere

 

 

Știința, care evaluează corect atât de multe lucruri, înțelege atât de greșit ideea de origini pentru că: (1) ea trebuie să caute răspunsuri doar în lumea naturală; (2) presupune că legile naturii trebuie să rămână constante.

 

Pretenția că există cauze naturale pentru fenomenele naturale este valabilă pentru monitorizarea uraganelor, de exemplu, dar este inutilă în ce privește originea lumii, care începe cu: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” (Geneza 1:1). Ce ne poate învăța știința, care neagă supranaturalul, despre originea lumii care a fost în totalitate un eveniment supranatural?

 

Iar însușirea naturii de a fi constantă pare logică, dar Romani 5:12 declară: „… După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit”, arătând că există un mediu natural discontinuu și diferit calitativ de toate lucrurile cu care se confruntă știința în prezent. O lume în care moartea nu a existat este radical diferită de tot ce vedem astăzi și, dacă presupunem că au fost foarte asemănătoare când, de fapt, nu au fost, ajungem la concluzii greșite.

 

Prin urmare, știința greșește cu privire la originea lumii deoarece neagă două aspecte esențiale legate de creațiune: puterea supranaturală din spatele ei și discontinuitatea fizică radicală dintre ce a fost la început și ce vedem noi astăzi.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO