Întărirea Legii
1. Care este ideea exprimată de Pavel în Romani 3,31? De ce este aceasta aşa de importantă pentru noi, ca adventişti?
Romani 3
31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
În pasajul acesta, Pavel declară ferm: credinţa nu desfiinţează Legea lui Dumnezeu. Chiar şi aceia care au păzit Legea, chiar şi toate legile din întregul Vechi Testament, nu au fost mântuiţi prin aceasta. Religia Vechiului Testament, ca şi a Noului, a fost întotdeauna una a harului lui Dumnezeu, dat prin credinţă celor păcătoşi.
2. Citeşte Romani 4,1-8. Cum arată pasajul acesta că şi în Vechiul Testament mântuirea a fost prin credinţă, şi nu prin faptele Legii?
Romani 4
1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Căci ce zice Scriptura? ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s’a socotit ca neprihănire.„
4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5 pe cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.
6 Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
7 ,,Ferice„, zice el, ,,de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite!
8 Ferice de omul, căruia nu -i ţine Domnul în seamă păcatul!„
În conformitate cu relatarea Vechiului Testament, Avraam a fost socotit neprihănit, pentru că „a crezut pe Dumnezeu”. Prin urmare, chiar Vechiul Testament ne învaţă despre neprihănirea prin credinţă. De aceea, orice sugestie că în vreun fel credinţa „desfiinţează” (în greacă, katargeo, „face inutilă”, „invalidează”) Legea este falsă. Mântuirea prin credinţă este o învăţătură foarte importantă a Vechiului Testament. Harul este prezentat peste tot în el. De exemplu, ce a fost întregul ritual al sanctuarului, dacă nu o reprezentare a felului în care sunt mântuiţi păcătoşii, nu prin faptele lor, ci prin moartea unui înlocuitor?
Ce altceva poate să explice cum a fost iertat David după relaţia ruşinoasă cu Batşeba? Nu păzirea Legii l-a mântuit, deoarece a călcat aşa de multe principii ale Legii, încât aceasta îl condamna în multe privinţe. Dacă ar fi trebuit să fie mântuit prin Lege, David n-ar fi putut să fie mântuit.
Pavel scoate în evidenţă faptul că lui David i-a fost acordată din nou favoarea divină, ca un exemplu al îndreptăţirii prin credinţă. Iertarea a fost un act al harului lui Dumnezeu. Prin urmare, aici este un alt exemplu de acordare a neprihănirii prin credinţă în Vechiul Testament. De fapt, oricât de legalişti au ajuns mulţi din Israelul din vechime, religia iudaică a fost întotdeauna o religie a harului. Legalismul a fost o pervertire a ei, nu temelia ei.
Gândeşte-te puţin la păcatul lui David şi la iertarea lui (2 Sam. 11,12; Ps.51). Ce speranţă poţi primi din această istorie tristă? Este şi o lecţie cu privire la felul în care trebuie să-i tratăm în biserică pe cei care au căzut?
2 Samuel 11
12 David a zis lui Urie: ,,Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîne îţi voi da drumul.„ Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.
Psalmii 51
1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut cînd a venit la el proorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba.) Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
2 Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta.
5 Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m’a zămislit mama mea.
6 Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
7 Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9 Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
11 Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.
12 Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.
16 Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sînt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită.
18 În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.
