Vieți dedicate unui scop

4. Ce ne învață următoarele versete despre forța motivatoare din viața lui Ezra și a lui Neemia?

Neemia 2:1-10
1. În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
2. Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică
3. şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc?”
4. Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
5. şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.”
6. Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărât o vreme.
7. Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,
8. şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
9. M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oştii şi nişte călăreţi.
10. Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Ezra 7:8-10
8. Ezra a venit la Ierusalim în a cincea lună a anului al şaptelea al împăratului.
9. Plecase din Babilon în ziua întâi a lunii întâi şi a ajuns la Ierusalim în ziua întâi a lunii a cincea, mâna bună a Dumnezeului său fiind peste el.
10. Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.

În tot ce au făcut, Ezra și Neemia au încercat să împlinească voia lui Dumnezeu în viața poporului Său. Poporul a greșit și a fost pedepsit pentru aceasta, dar Dumnezeu, credincios în făgăduința Lui de a-I restaura, a deschis calea pentru ca poporul să se întoarcă în ţara făgăduită și, dacă rămânea credincios, să împlinească planul bun pe care El îl avea pentru acest popor. În înțelepciunea Sa, Dumnezeu a ales doi bărbați foarte consacrați ca să ocupe un rol central în această restaurare, la fel ca Moise, cu generații înainte.

Marii conducători au un scop pentru care trăiesc și care le motivează fiecare acțiune. Ezra și Neemia aveau un scop în viață. Ei aveau o viziune cu privire la poporul lui Dumnezeu și au dat totul pentru împlinirea ei.

Ezra şi-a făcut partea prin studierea Scripturii și prin faptul că i-a învăţat pe oameni din Cuvânt. Neemia a încurajat poporul să facă ce era bine și să stea de partea lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Amândoi își doreau să vadă Ierusalimul restaurat, dar nu doreau doar o restaurare materială. Ei își doreau să vadă reînviorare și reformă în viața spirituală a locuitorilor cetății. Tocmai de aceea au corectat, au mustrat și uneori au cerut acțiuni hotărâte. Marii conducători cred în ceva măreț, nu se mulţumesc cu realizări obișnuite sau mediocre. Ezra și Neemia credeau într-un Dumnezeu puternic şi iubitor, care face minuni, și doreau ca toţi cei întorşi în ţară să aibă o legătură strânsă cu El.

Încă din primul capitol din Neemia observăm consacrarea lui față de cauza lui Dumnezeu și suferința lui când află de situația poporului. În capitolul 1, se spune că a plâns când a aflat de greutățile din Iuda. El s-a plecat pe genunchi și a cerut ajutor să poată face tot ce îi cerea Dumnezeu. Neemia pare condus de ideea de a face o schimbare. El a fost un bărbat al acțiunii, acțiune pentru Dumnezeu. Schimbarea dorită de Neemia nu era un salariu mai mare sau o funcție mai de înaltă (le avusese pe amândouă în Persia), ci el s-a întors în Iuda, într-o națiune nu foarte prosperă, unde a avut de întâmpinat împotrivire la fiecare pas. El a pășit prin credință, indiferent de obstacolele care îi stăteau înainte.