Prioritățile Împărăției

După cum este prezentat clar în învățăturile lui Isus și de către scriitorii Noului Testament, cei care aleg să fie supuși ai Împărăției lui Dumnezeu trăiesc după alte valori și priorități decât lumea.

1. Ce reasigurare primim în următoarele versete și ce impact ar trebui să aibă asupra priorităților noastre?

Matei 6:25-33
25. De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26. Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
27. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
28. Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
29. totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
32. Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Isus a spus că „viața este mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea” (Matei 6:25). Desigur, aceste lucruri sunt importante, dar trebuie să le privim din perspectiva Împărăției lui Dumnezeu, adică să ne reevaluăm prioritățile în sens real și practic. Când recunoaștem porunca din Biblie de a îngriji de semeni, ea devine una dintre prioritățile noastre, ale celor care încearcă să calce pe urmele lui Isus. În mod ideal, această chemare ar trebui să ne ajute să ne concentrăm mai puțin asupra noastră și mai mult asupra celorlalți.

Acest set diferit de priorități schimbă și relația cu cei care au putere asupra noastră și asupra celor asupriți. Biblia îi învață pe creștini să respecte autoritățile și să se supună pe cât posibil (Romani 13:1-7), însă sunt situații când trebuie să spunem ca Petru: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele 5:29). Isus a pus aceste două principii în echilibru în răspunsul dat celor care încercau să Îl prindă cu vorba în această privință: „Dați dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei 22:21).

Cei care au putere, fie în guvern, fie în alte poziții, adesea se impun și își mențin puterea prin amenințări sau prin forță. Însă Domnul Isus ne-a arătat că o viață caracterizată de credincioșie nu ne cere întotdeauna să rămânem pasivi în fața răului. Ellen G. White scria: „Când legile oamenilor ajung în conflict cu Legea lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu, oricare ar fi consecințele. Noi nu trebuie să ascultăm de legea țării noastre atunci când ne cere să predăm sclavul în mâinile stăpânului său și trebuie să ne asumăm consecințele violării acestei legi. Sclavul nu este proprietatea niciunui om. Dumnezeu este stăpânul lui de drept, iar omul nu are dreptul să preia lucrarea care Îi aparține lui Dumnezeu și să pretindă că acest sclav este al lui.” – Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 201

Care este linia între ascultare față de autorități și a lua poziție pentru cei care ar putea fi victime ale unei autorități opresive?