Două motive pentru a respecta Sabatul

2. Cum se completează următoarele două versiuni ale poruncii a patra?

Exodul 20:8-11
8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Deuteronomul 5:12-15
12. Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile.
14. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul, şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
15. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.

Aducerea-aminte este o parte importantă a relației pe care Dumnezeu vrea să o restabilească cu poporul Său, o relație întemeiată pe faptul că Dumnezeu este Creatorul și Răscumpărătorul nostru. Aceste două calităţi apar în cele două versiuni ale poruncii a patra și sunt strâns legate de Sabat și de practicile acestuia.

Ieșind dintr-o țară cu mulți zei falși, israeliții aveau nevoie să li se aducă aminte că Dumnezeul lor este Dumnezeul Creator. Sabatul era un mijloc esențial, devenind și mai semnificativ prin faptul că vinerea primeau o cantitate dublă de mană, dovadă clară a puterii creatoare a lui Dumnezeu. În Exodul 20, este descoperit mai clar faptul că Dumnezeu este Creatorul nostru.

În versiunea din Deuteronomul 5 a poruncii a patra, în centru se află eliberarea, răscumpărarea și salvarea. Era istoria pe care israeliții trebuiau să o spună din nou și din nou și se puteau reconecta cu ea în special în fiecare Sabat. Istoria aceasta a fost iniţial legată de eliberarea fizică din robia egipteană, dar, pe măsură ce L-au înțeles mai bine pe Dumnezeu și mântuirea Lui, Sabatul a ajuns să fie și un simbol săptămânal și o sărbătoare a salvării lor spirituale.

Ambele motivații pentru Sabat erau legate de refacerea relației dintre Dumnezeu și poporul Său: „Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:12). După cum am văzut, Sabatul nu era doar pentru acest grup de oameni. Pe temeiul acestei relații ei trebuiau să formeze o societate nouă, care să arate bunătate pentru cei din afară și să fie o binecuvântare pentru întreaga lume.

„De aceea ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ții ziua de odihnă” (Deuteronomul 5:15). Prin păzirea Sabatului ca mijloc de aducere-aminte și de sărbătorire a creării și răscumpărării noastre, noi putem continua să avem o relație tot mai strânsă cu Dumnezeu și cu cei din jurul nostru. Dumnezeu este milostiv față de noi, de aceea și noi trebuie să fim miloși față de ceilalți.

Cum ne poate face păzirea Sabatului mai buni, mai blânzi, mai sensibili și mai miloși?