Suficientă mană

După generații de robie și degradarea adusă de o astfel de stare asupra poporului Său asuprit, Dumnezeu a încercat să îi înalțe pe israeliții eliberați de curând, îndreptându-le atenția spre un mod mai bun de a trăi și dându-le legi pentru o ordine mai bună în noua lor societate. Dar acest proces a început printr-o lecţie dată sub forma unei pilde practice și instructive.

Israeliţii au mers prin pustie timp de patruzeci de ani, iar continua dovada vizibilă a grijii lui Dumnezeu și altruismul practic ar fi trebuit să devină parte a culturii societății israeliților. Lecţia a venit prin mană, aliment care apărea în fiecare dimineață pe pământ în jurul taberei lor.

1. Care crezi că este semnificația menţionării măsurii exacte pentru fiecare persoană?

Exodul 16:16-18
16. Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
17. Israeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.
18. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.

2 Corinteni 8:10-15
10. În această privinţă, vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
11. Isprăviţi, dar, acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei, să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12. Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.
13. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi;
14. ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;
15. după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă.”

În 2 Corinteni 8:10-15, Pavel face referire la această istorisire ca fiind un exemplu al modului în care să dăruiască creștinii: „În împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire” (vers. 14).

Lecția pentru israeliți, și pentru noi, era că Dumnezeu oferise suficiente provizii pentru poporul Său și pentru creația Sa. Dacă am lua doar cât avem nevoie și am fi gata să împărțim cu ceilalți surplusul, cu toții ar avea de ajuns. Luând doar cât le trebuia pentru o zi, trebuiau să creadă că în ziua următoare vor primi din nou. Cei asupriţi, așa cum erau robii israeliți, au tendința să se concentreze pe supraviețuire, dar Dumnezeu dorea să le demonstreze că pot avea o viață de încredere, generozitate și dăruire.

Dar mai era o dimensiune, mai remarcabilă, a acestei practici. În fiecare vineri cădea o porție dublă de mană și doar vinerea poporul putea să strângă mană în plus, ca pregătire pentru Sabat. Această măsură specială pentru Sabat a devenit o modalitate în plus prin care ei să învețe să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor. Porția aceasta de mană în plus, un har din partea lui Dumnezeu, îi ajuta să se bucure pe deplin de odihna făgăduită în Sabatul zilei a șaptea.

Ce putem face vinerea care să ne ajute să ne bucurăm mai mult de lucrurile pe care ni le oferă Dumnezeu în Sabat?