Bucuria lui Hristos

Ca să înţelegem pe deplin bucuria creştinului, trebuie să aruncăm o privire asupra modului de viaţă plin de bucurie în care a trăit Domnul Hristos. De unde venea bucuria Lui? Care au fost principiile după care a trăit?

2. Ce rol are bucuria în trei dintre cele mai cunoscute parabole spuse de Isus? Care este elementul comun în toate trei? Oaia pierdută (Luca 15,4-7)

Luca, 15
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte?
5 După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6 şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.’
7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

Banul pierdut (Luca 15,8-10)

Luca, 15
8 Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
9 După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.’
10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Fiul risipitor (Luca 15,11-24)

Luca, 15
11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ,Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea.
13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.
14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15 Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.
17 Şi-a venit în fire, şi a zis: ,Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.’
20 Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.
21 Fiul i-a zis: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’
22 Dar tatăl a zis robilor săi: ,Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.
23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
24 căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.’ Şi au început să se înveselească.

Aceste trei parabole ne ajută să înţelegem mai bine cum este inima lui Dumnezeu. Este o inimă dornică să sărbătorească. Este bucuria curată a lui Dumnezeu, bucuria de a-i găsi pe cei pierduţi. De aceea, nu trebuie să ne mire faptul că, în ciuda încercărilor şi a suferinţelor prin care a trecut, Isus a fost uns cu bucurie, pentru că ştia că – prin ceea ce avea să realizeze – mulţi oameni aveau să fie mântuiţi.

Gândeşte-te la semnificaţia cuvintelor scrise în Evrei 12,2.3. Roagă-te şi meditează asupra acestei declaraţii: „Care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea…”. Scrie câteva dintre gândurile care-ţi vin în minte atunci când meditezi la semnificaţia acestor cuvinte. Care era bucuria care a fost pusă înaintea Lui? De ce mântuirea sufletelor pierdute este atât de importantă pentru Dumnezeu?

Cum poţi armoniza ideea că Isus a fost un „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa” (Is. 53,3) cu faptul că El a fost, în acelaşi timp, un om al bucuriei? Gândeşte-te la o anumită problemă din viaţa ta care îţi produce durere şi întristare. Cum ai putea ca, în ciuda tristeţii, să trăieşti personal acel fel de bucurie pe care a trăit-o Isus?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO