Datoria de a fi oameni de cuvânt
5. Ce principiu important despre angajamente şi jurăminte desprindem din Numeri 30 ? Ce ne spune aceasta despre importanţa cuvintelor pe care le rostim ? Ce avertizare ne este dată aici ?
Numeri, 30
1 Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul.
2 Când un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
3 Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduială, în tinereţea ei şi în casa tatălui ei,
4 şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s-a legat, – dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s-a legat ea, va fi primită;
5 dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.
6 Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei,
7 şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare; şi făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare;
8 dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; şi Domnul o va ierta.
9 Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.
10 Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ,
11 şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, – dacă nu-i zice nimic şi n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare, şi toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea, vor rămâne în picioare;
12 dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul ei nu le-a primit; şi Domnul o va ierta.
13 Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mâhnească sufletul.
14 Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele.
15 Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui.”
16 Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţe şi acasă la tatăl ei.
Textul nu se referă la minciuna sfruntată . Cât de des am făcut o promisiune solemnă sau o juruinţă în Numele Domnului , cu dorinţa neclintită de a o împlini , dar după aceea am călcat-o dintr-un motiv sau altul ?
În contextul imediat este vorba despre juruinţele făcute Domnului , dar sensul mai larg este acela că noi , cei care ne numim creştini , trebuie să ne ţinem de cuvânt , când ne angajăm să facem un anumit lucru . Intenţia de a ne ţine de cuvânt , avută în momentul în care am făcut promisiunea , nu are nicio valoare pentru cel faţă de care am făcut-o . E posibil ca el să ne creadă sau să nu ne creadă . Dar , fiind creştini , ce fel de reprezentanţi ai lui Hristos suntem , dacă facem promisiuni şi jurăminte pe care , pentru un motiv sau altul , nu le împlinim ? La ce ne este de folos religia , dacă nu ne ţinem de cuvânt ? Din acest motiv , este esenţial să fim deosebit de atenţi cu ceea ce promitem şi cu angajamentele pe care ni le luăm , ca să nu ajungem în situaţia jenantă de a nu ne putea ţine de cuvânt , în ciuda bunelor noastre intenţii .
” Îndatorirea pentru care cineva s-a legat prin cuvântul său trebuie să fie considerată sfântă , dacă aceasta nu-l obligă să comită o faptă rea ” – Ellen G.White , Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999) , pag.518.
În cultura ebraică , neîmplinirea unui angajament făcut în Numele lui Dumnezeu , era considerată un păcat al omiterii . Şi pentru noi , neîmplinirea unei promisiuni înseamnă a lua Numele Său în deşert , mai ales pentru că suntem creştini şi ar trebui să facem toate lucrurile în Numele lui Hristos .
De câte ori ţi-ai luat un angajament sau ai făcut o promisiune faţă de cineva , faţă de Dumnezeu sau faţă de tine , dar nu te-ai ţinut de cuvânt ? Ce ai învăţat din aceste experienţe ? Ce făgăduinţe din Biblie te pot ajuta să pui capăt acestui obicei ?
