Umblarea noastră cu Dumnezeu
6. Citeşte cu atenţie textul de mai sus (În versiunea KJ şi în original, cuvântul tradus în versiunea Cornilescu prin „a trăi” – „să trăim şi noi aşa cum a trăit Isus” – este acelaşi cu cel din Geneza 5,24, tradus prin „a umblat cu Dumnezeu” – nt.trad.) Care este principiul pe care ar trebui să-l urmăm? Realizând, aşa cum am făcut şi în studiile anterioare, că noi nu putem (şi nici nu trebuie) să facem tot ce a făcut Domnul Hristos, cum aplicăm, în mod concret, acest text la viaţa noastră? În ce sens trebuie să trăim (umblăm) şi noi cum a trăit (umblat) Isus?
Ideea umblării cu Dumnezeu îşi are rădăcinile în cea mai îndepărtată Antichitate. Probabil că prima referinţă biblică explicită la această idee este cea din Geneza 5,22.24. Versetul 24 spune: „Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu”. Cuvântul ebraic pentru a umblat, folosit aici, apare într-o formă care implică o umblare continuă, neîntreruptă, ceva ce s-a întâmplat tot timpul. Oricare iau fost greşelile şi luptele, Enoh a menţinut o umblare consecventă cu Domnul lui.
Şi noi, creştinii, avem ocazia să facem acelaşi lucru. Cu toate acestea, este foarte uşor să lăsăm ca alte lucruri să se interpună în calea acestei umblări.
7. Indiferent unde trăieşti, în ce context cultural, care sunt acele lucruri care te pot uşor împiedica să umbli cu Dumnezeu? Prea mult timp liber? Prea multe lucruri care te distrag? Prea multe de făcut? Prea multă muncă, doar pentru a supravieţui? Odată ce le identifici, ce poţi face,
în mod concret, pentru a împiedica aceste lucruri să te afecteze spiritual?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Citeşte ce a spus Isus în Matei 13,22. Care afirmă El că este, în multe privinţe, principala piedică în calea umblării noastre cu Dumnezeu? Este clar că niciunul dintre lucrurile acestea nu pot fi o scuză valabilă pentru a ne pierde calea, deoarece Domnul le-a prevăzut deja.
Cât de important este, astfel, să alegem în fiecare zi, după măsura capacităţilor cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, să rămânem statornici şi plini de râvnă în umblarea noastră cu Domnul? De ce nu ar trebui să-i lăsăm ispititorului niciun lucru de care să se agaţe pentru a ne ţine departe de Isus?
