În dragoste şi adevăr

1. Citeşte 2 Ioan. Ce asemănări există între această epistolă şi 1 Ioan? Care este mesajul lor de bază?

După o singură citire, înţelegem că scrisoarea a fost adresată unui grup de credincioşi, şi nu unei singure femei. Lucrul acesta nu este surprinzător, întrucât şi în alte locuri din Noul Testament biserica este înfăţişată prin imaginea unei femei (Efes. 5,22-32; Apoc. 12,1-6). Prin urmare, aceşti credincioşi sunt creştini maturi, şi nu copii.

Efeseni 5

22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi.
29 Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31 „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.”
32 Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).

Apocalipsa 12

1 În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4 Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
6 Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

2. Citeşte 2 Ioan 1-4. Ce cuvânt se repetă şi cum îl foloseşte Ioan? Vezi şi 2 Tes. 2,10.

2 Ioan

1 Prezbiterul, către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –
2 pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac:
3 Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!
4 M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.

2 Tesaloniceni 2

10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

Să observăm de asemenea că, în versetele 1 şi 4, Ioan foloseşte cuvântul adevăr împreună cu cuvântul dragoste. Pentru a înţelege natura dragostei adevărate dintre creştini, avem nevoie de un cuvânt care să ne ajute să o înţelegem: adevăr. Dragostea poate fi înţeleasă doar sub aspectul emoţional, chiar senzual şi superficial. Dragostea creştină este dragostea „adevărată”, o dragoste manifestată în contextul adevărului.

Dacă vorbim despre adevăr, ne aducem aminte de Dumnezeu, de Isus Hristos care este adevărul (Ioan 14,6) şi de Duhul Sfânt. După cum Duhul Sfânt este întotdeauna cu credincioşii (Ioan 14,16), tot la fel şi adevărul este întotdeauna cu ei (2 Ioan 2). Atât adevărul, cât şi dragostea ne trimit cu gândul la Dumnezeu şi se împletesc în experienţa şi credinţa creştină.

Ioan 14

6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Ioan 14

16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;

2 Ioan

2 pentru adevărul acesta care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac:

În acelaşi timp, adevărul şi dragostea constituie tema principală din 2 Ioan. Dragostea este abordată în versetele 5 şi 6. Adevărul este necesar pentru a discerne amăgirile şi consecinţele lor (vers. 7, 8) şi pentru a rămâne în învăţătura Domnului Hristos (vers. 9, 10).

2 Ioan

5 Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
6 Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.
7 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
8 Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
9 Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”

Deseori considerăm că dragostea este bună, indiferent de situaţie. Totuşi când poate dragostea să fie foarte distructivă? Ai trecut printr-o situaţie în care ai înţeles că dragostea fără adevăr poate avea consecinţe teribile? Ai înţeles din această experienţă că dragostea trebuie să fie susţinută de adevăr?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO