Ucenici şi conducători

1. Citeşte Exod 18,13-17. Ce principii ale conducerii sunt prezentate în aceste versete? Ce ne învaţă ele despre conducători şi despre ucenicii (adepţii) acestora?

Exodul, 18
13 A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.
14 Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara?”
15 Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.
16 Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.”
17 Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

_________________________________________________________________________________________________

Oamenii sunt egali în ochii lui Dumnezeu, însă în ceea ce priveşte rolul lor, există diferenţe majore. Societatea în care trăim şi orice organizaţie s-ar destrăma, dacă nu ar avea conducători. Se pare că şi în cer există o diferenţiere în roluri: spre exemplu, există îngeri, dar şi arhangheli (arhanghel – „comandantul îngerilor”)! Când i-a scos pe israeliţi din Egipt, Dumnezeu a numit conducători. Când a organizat serviciile de la sanctuar, El a avut grijă să existe o conducere adecvată. Dumnezeu a lucrat prin judecători, profeţi, împăraţi etc.

Însă conducătorii nu pot face nimic în absenţa unor ucenici, a unor adepţi care să fie dispuşi să accepte conducerea lor. Mai concret, ei au nevoie de un grup de persoane apropiate, care să dorească să înveţe de la conducătorul lor şi să susţină atingerea obiectivelor propuse de acesta.

2. Isus a chemat doisprezece ucenici. Citeşte Marcu 3,13-19, pentru a vedea cum i-a ales El pe cei doisprezece bărbaţi. Ce alţi învăţători înconjuraţi de ucenici mai sunt menţionaţi în evanghelii? Marcu 2,18

Marcu, 3
13 În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.
14 A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimită să propovăduiască.
15 Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.
16 Iată cei doisprezece, pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: „Fiii tunetului”;
18 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul,
19 şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.

Marcu, 2
18 Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?”

_________________________________________________________________________________________________

Nu era nimic ieşit din comun în faptul că Isus avea un grup de ucenici. În vremea aceea, era un lucru obişnuit ca învăţătorii să îşi formeze un grup de „elevi”. Este demn de remarcat însă ce fel de oameni a ales El. Isus a văzut în ei anumite calităţi pe care noi nu am fi fost în stare să le sesizăm! Un alt lucru remarcabil a fost dispoziţia acestora de a-şi părăsi imediat ocupaţiile şi de a-L urma pe Tâmplarul din Nazaret. Se pare că ei au văzut în acest Om ceva nemaiîntâlnit, ceva pe care nici măcar rudele Lui nu îl descoperiseră. Totodată, trebuie observat că, deşi cei doisprezece constituie un grup special, au mai existat şi alţi oameni care în evanghelii sunt numiţi „ucenici”.

În unele părţi ale lumii există o atitudine de respingere a conducătorilor; în altele, oamenii îşi urmează conducătorul orbeşte. Care este tendinţa în societatea în care trăieşti? Cum poţi să păstrezi o atitudine echilibrată?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO