Împărăteasă în Persia

Ce aspecte ale relatării sunt greu de înţeles din perspectiva actuală? (În timp ce citeşti, ţine cont de faptul că nu sunt prezentate foarte multe detalii.)

Estera 1:2-20
2. Împăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală.
3. În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor s-au strâns înaintea lui.
4. El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.
5. După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăţ care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti.
6. Covoare albe, verzi şi albastre erau legate cu funii de in subţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de marmură, de sidef şi de pietre negre.
7. Iar de băut turnau în vase de aur de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţumită dărniciei împăratului.
8. Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia.
9. Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor, în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.
10. A şaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş,
11. să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip.
12. Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie.
13. Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii care cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.
14. Avea lângă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte domnitori ai Persiei şi Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.
15. „Ce trebuie”, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentru că n-a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?”
16. Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: „Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi de toate popoarele care sunt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş.
17. Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: „Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.”
18. Şi din ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, care vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mânie.
19. Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile perşilor şi mezilor, cu arătarea că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia mai bună decât ea.
20. Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui – căci este mare – şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, de la mare până la mic.”

Ospăţul dat de împăratul Ahaşveroş în cinstea nobililor şi demnitarilor săi pare extravagant, chiar şi pentru o persoană aflată în vârful puterii politice, fiind cu mult peste ceea ce majoritatea creştinilor ar considera acceptabil. Consumul de alcool fără limite (Estera 1:7,8) era un lucru neobişnuit, întrucât, în timpul sărbătorilor oficiale antice, era de obicei limitat prin convenţie şi ritual. în acest caz, el a întunecat judecata împăratului în aşa măsură, încât acesta a ajuns să-i poruncească soţiei sale, Vasti, să le ofere distracţie oaspeţilor ameţiţi de băutură, toţi bărbaţi.

Cererea lui a fost cu mult sub demnitatea ei de femeie căsătorită şi de membră a familiei regale. În acel moment, ea s-a confruntat cu perspectiva pierderii statutului, orice răspuns ar fi dat, iar prin decizia ei curajoasă şi-a păstrat respectul de sine în faţa dorinţelor josnice ale unui conducător despotic.

În zilele noastre, cu greu poate fi înţeles demersul făcut de consilierii împăratului pentru găsirea unei împărătese. Însă cum poate fi el interpretat dintr-o perspectivă spirituală?

Estera 2:1-4
1. După aceste lucruri, când s-a potolit mânia împăratului Ahaşveroş, s-a gândit la Vasti, la ce făcuse ea şi la hotărârea luată cu privire la ea.
2. Atunci cei ce slujeau împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat nişte fete fecioare şi frumoase.
3. Împăratul să pună în toate ţinuturile din împărăţia lui dregători însărcinaţi să strângă pe toate fetele fecioare şi frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul împăratului şi păzitorul femeilor, care să le dea cele trebuincioase pentru gătit.
4. Şi fata care-i va plăcea împăratului să fie împărăteasă în locul Vastiei.” Părerea aceasta a fost primită de împărat, şi aşa a făcut.

În prima parte a cărţii, adevărata eroină este Vasti. Modestia şi poziţia ei hotărâtă de partea principiului i-au pregătit calea Esterei. însă, în unele cazuri, respectarea fermă a unui principiu poate aduce consecinţe neplăcute.

În privinţa Esterei, textul lasă de înţeles că fetele nu au venit acolo de bunăvoie (Estera 2:3). Împăratul a dat un decret şi, prin urmare, Estera a fost nevoită să vină. Cine ştie care ar fi fost urmarea dacă nu ar fi venit?

De ce ar trebui să apărăm principiul cu fermitate, chiar dacă nu ştim ce consecinţe va avea lucrul acesta?