Ispitirea lui Isus

Studiul II -Trimestrul II

Marți, 7 aprilie 2015

,,Isus, plin de Duhul Sfânt…, a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile” (Luca 4:1,2). Născut pentru o misiune rânduită de Dumnezeu, autorizat pentru această lucrare la botez, înzestrat cu puterea Duhului Sfânt, Isus Hristos S-a retras în pustie pentru a medita la misiunea care Îi stătea în față.

Ispitirea din pustie a fost o bătălie importantă în cadrul marii lupte dintre Hristos și Satana declanșate odată cu răzvrătirea lui Lucifer în cer. După patruzeci de zile de post, când Mântuitorul era slăbit, când calea din fața Lui părea sumbră și istovitoare, Satana a preluat personal atacul împotriva Sa. ,, Satana a înțeles că trebuia ori să învingă, ori să fie învins. Mizele conflictului aveau implicații prea mari pentru ca lupta să fie lăsată în seama îngerilor complici. El trebuia să conducă lupta personal.” – Ellen G. White, Viața lui Isus, p.116

3. Care a fost prima ispită cu care a venit Satana? Ce ne spune intenția pe care o are Satana aici despre ceea ce a încercat el să facă în cer? Luca 4:3

Luca 4

3 Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”.

Nu pâinea este obiectul principal de dispută aici. Cu siguranță că, după patruzeci de zile de post, Mântuitorul era flămând, însă Satana folosește această împrejurare ca momeală. EL știa că Isus era Creatorul universului. Știa că, pentru Acela care crease universul din nimic, transformarea pietrei în pâine nu era un lucru dificil. Problema-cheie se găsește în primele cuvinte cu care începe ispita: ,,Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…” Cu numai patruzeci de zile în urmă, un glas din cer recunoscuse că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Avea EL să Se îndoiască acum de asigurarea aceasta? Punerea la îndoială a Cuvântului lui Dumnezeu este primul pas către cedarea în fața ispitei. În cer, Satana a contestat autoritatea lui Isus și, în acest caz, procedează la fel, doar că recurge la o metodă mai subtilă.

Cum îți poți forma obiceiul de a nu ceda atunci când Satana te ispitește să pui la îndoială făgăduințele lui Dumnezeu?

*************************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL II

2Corinteni 8

Dărnicia macedonenilor

1 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
2 În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
3 Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor.
4 Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi.
5 Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6 Noi dar am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse.
7 După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.
8 Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.
9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.
10 În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
11 Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12 Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.
13 Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi,
14 ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire,
15 după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.

A doua trimitere a lui Tit

16 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi.
17 Căci el a primit îndemnul nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi.
18 Am trimis cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile.
19 Mai mult, el a fost ales de biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.
20 În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim.
21 Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
22 Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi.
23 Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii bisericilor şi fala lui Hristos,
24 daţi-le înaintea bisericilor dovadă de dragostea voastră şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO