Știința sfinților
Studiul XII – Trimestrul I
Luni, 16 martie 2015
Mândria apare la oamenii care nu-L cunosc personal pe Domnul. Smerenia este trăsătura omului care are o viață de comuniune cu Dumnezeu, deoarece el se află într-o legătură permanentă cu Acela care este infinit mai mare decât oricare dintre noi. Când ne gândim la dimensiunile universului și când înțelegem că ne închinăm Celui care a creat acest univers și care, în persoana Domnului Isus, a suferit pe cruce pentru noi, ne mai putem mândri cu ceva?
3. Citește Proverbele 30:3-6. Ce ne spun aceste versete despre puterea, măreția și tainele lui Dumnezeu?
Proverbele 30
3 N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
4 Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?
5 Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6 N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.
Expresia ,,știința sfinților” trebuie înțeleasă ca însemnând ,,cunoștința Celui Sfânt” (NTR) sau ,,cunoașterea despre Dumnezeu”. Afirmația din versetul 3 este urmată de cinci întrebări retorice care ne pun în situația de a recunoaște că nu înțelegem multe lucruri despre Dumnezeu.
4. Recitește întrebările din versetul 4. Ce somație găsim în ele?
Proverbele 30
4 Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele?
Cine a adunat vântul în pumnii lui?
Cine a strâns apele în haina lui?
Cine a hotărât toate marginile pământului?
Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?
Dumnezeu este Creatorul (primele patru întrebări) și de aceea El rămâne cu mult deasupra capacității noastre de înțelegere (întrebarea a cincea). Dumnezeu l-a somat pe Iov prin întrebări asemănătoare, ca să-l ajute să își dea seama că nu poate cuprinde cu mintea lui limitată căile Sale (Iov 38-40:2).
Din faptul că Dumnezeu este Creatorul și că noi, oamenii, nu-L putem cunoaște pe deplin, se desprinde o lecție esențiala cu privire la atitudinea noastră față de revelația Sa scrisă, atât de des pusă la îndoială de cercetători. Cine suntem noi, cei pentru care înțelegerea celor mai simple lucruri din natură este obscură și plină de taine, ca să contestăm Cuvîntul lui Dumnezeu sau anumite fragmente din el, care ne pun în încurcătură ori ne deranjează?
Meditează mai mult la grandoarea și la misterul lucrurilor create de Dumnezeu. Ce ne spun acestea despre grandoarea și misterul Lui? De ce ar trebui ca acestea să ne insufle mângâiere și speranță?
************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
1Corinteni 2
Propovăduirea lui Pavel
1 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înţelepciunea creştină
6 Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.
7 Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
8 şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
9 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”.
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.
12 Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
13 Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
16 Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.
