[miercuri, 26 august] Temelia acceptării

5. Cum ai descrie fundamentul oricărei forme de acceptare? Care este esența unei atitudini de acceptare?

 

Romani 15:7

„Aşadar primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu”.

 

Efeseni 4:32

„Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”.

 

În cele două pasaje de mai sus, apostolul Pavel prezintă principiile care stau la baza acceptării reciproce. Deoarece Hristos ne-a iertat și ne-a acceptat pe fiecare dintre noi, am putea noi să refuzăm să ne iertăm și să ne acceptăm unii pe alții? De fapt, tocmai pentru că Isus ne-a primit, putem și noi, la rândul nostru, să ne acceptăm unul pe altul, chiar și în ciuda defectelor celuilalt.

 

Gândește-te bine ce înseamnă acest lucru! Gândește-te la tine și la unele lucruri pe care le-ai făcut și cu care încă te lupți, lucruri pe care poate doar tu le știi și ai fi îngrozit dacă le-ar afla și alții. Și totuși, prin credință, ești acceptat în Hristos care știe totul despre tine, chiar și ceea ce alții s-ar putea să nu știe. El te primește, nu în virtutea bunătății tale, ci datorită bunătății Lui.

 

Atunci, care ar trebui să fie atitudinea ta față de ceilalți?

 

Este un concept greu de înțeles pentru unii. Acceptarea autentică presupune să îi acceptăm pe oameni așa cum sunt ei, cu toate obiceiurile lor păcătoase, pentru că sunt ființe umane create după chipul lui Dumnezeu. Deoarece Hristos a murit pentru noi „pe când eram noi încă păcătoși” și „ne-a împăcat cu Dumnezeu” pe când noi eram dușmanii Lui, îi putem ierta și accepta pe ceilalți. Dragostea Lui față de noi devine temelia pentru puterea noastră de a-i accepta și a-i ierta pe alții (Romani 5:6-10).

 

Dar, odată ce a fost stabilită o relație de acceptare și iubire, adesea este necesar să le aducem înainte, cu dragoste, adevărul Scripturii. Dacă nu facem așa, înseamnă cu nu-i iubim. În calitate de prieteni, îi iubim și vrem să le împărtășim adevărurile veșnice, care schimbă viața.

 

Atitudinea lui Isus nu a fost una de tipul: „Fă ce-ți place. E totul în regulă. Eu tot te accept”, ci, mai degrabă: „Indiferent ce ai făcut, sunt dispus să te iert și să îți ofer puterea de a te schimba.” Dacă este prezentat cu umilință, în spiritul lui Hristos și cu o atitudine iubitoare, adevărul biblic câștigă inima și schimbă viața.

 

Cum putem noi să-i acceptăm pe ceilalți și, în același timp, să nu scuzăm sau să tolerăm păcatul?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO