Chiar în ceruri, într-un mediu perfect, Lucifer a simțit invidie față de Hristos. „Lucifer era invidios și gelos pe Domnul Isus Hristos. Totuși, atunci când toți îngerii s-au plecat înaintea lui Isus ca să-I recunoască supremația, înalta autoritate și dreptul de a conduce, Lucifer s-a plecat împreună cu ei, dar inima îi era plină de invidie și ură.” – Ellen G. White, Istoria mântuirii, p. 14. Invidia este un simțământ atât de periculos, încât, în Cele Zece Porunci, pe lângă interzicerea crimei și a furtului, există o poruncă și împotriva poftei (vezi Exodul 20:17).

1. Ce rol joacă invidia în următoarele relatări biblice?

Daniel 6:1-5
1. Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;
2. a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
3. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.
4. Atunci, căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău.
5. Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”

Geneza 37:11
Fraţii săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

1 Samuel 18:6-9
6. Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.
7. Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David, zecile lui de mii.”
8. Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zeci de mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.”
9. Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

Capacitățile de administrator ale lui Daniel l-au impresionat pe împărat, dar au stârnit invidia altor căpetenii. De aceea, au conspirat să scape de el, acuzându-l de corupție. Dar, oricât au căutat, nu au găsit niciun cusur în modul de administrare al lui Daniel. „Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău” (Daniel 6:4). Termenul aramaic tradus prin „credincios” mai poate fi tradus și prin „demn de încredere”.

Daniel era fără vină; căpeteniile și dregătorii nu au putut aduce nicio acuzaţie împotriva lui. Totuși observaseră cât de credincios Îi era Daniel Dumnezeului său și cât de ascultător de Legea lui Dumnezeu. Curând şi-au dat seama că, pentru a-l „încondeia” cumva, ar fi trebuit să creeze o situație în care Daniel să fie obligat să aleagă între a asculta de Legea lui Dumnezeu sau a se supune legii imperiului. Din câte ştiau despre Daniel, dregătorii au fost pe deplin convinși că, în condițiile potrivite, el va pune Legea lui Dumnezeu mai presus de cea a imperiului. Ce mărturie a credincioșiei lui Daniel!

Ce lupte ai dus tu cu invidia și cum te-ai raportat la aceste probleme? De ce este invidia un defect spiritual atât de vătămător, chiar mortal?