Prin lucrarea şi învăţăturile Sale, Domnul Isus a arătat că, pentru El trebuie să îi iubim pe toţi oamenii. Pe toţi cei care veneau la El cu sinceritate – fie că erau femei cu o reputaţie îndoielnică, vameşi, leproşi, samariteni, sutaşi romani, conducători religioşi sau copii –, El îi primea cu căldură şi răspundea nevoilor lor. Biserica primară avea să înţeleagă prin experienţe transformatoare că darul mântui­ rii este pentru toţi oamenii.

Pe măsură ce şi­au dat seama de caracterul cuprinzător al Evangheliei, primii credincioşi au înţeles că faptele bune făcute faţă de ceilalţi nu erau doar un lucru „frumos” de făcut. Ci erau esenţiale în modul în care înţelegeau ei Evanghelia, deoarece văzuseră acest lucru în viaţa, lucrarea şi moartea lui Isus. Luptându­se cu proble­ me şi întrebări care apăreau, mai întâi individual în dreptul unor conducători, ca Pavel şi Petru (Faptele 10:9­-20), apoi ca biserică, la adunarea de la Ierusalim (Faptele 15), ei au început să îşi dea seama de schimbarea totală pe care o adusese Evanghelia în modul de a înţelege caracterul şi Dumnezeu şi dragostea Sa care trebuiau să fie văzute în viaţa urmaşilor lui Isus.

6. Ce ne învaţă următoarele versete despre faptul că Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor? Cum ar trebui să ne influenţeze a tudinea faţă de ceilalţi ecare dintre aceste idei?

Maleahi 2:10
N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce, dar, suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pângărind astfel legământul părinţilor noştri?

Faptele 17:26
El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

Romani 3:23
Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Galateni 3:28
Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Galateni 3:28 este un rezumat teologic al pildei cu samariteanul milos. În loc să ne străduim să lămurim pe cine avem datoria să slujim, mai bine am merge şi am sluji şi, poate, chiar ne­am pregăti să acceptăm să fim ajutaţi de cei de la care nu ne­am aştepta.

Apartenenţa la marea familie omenească este percepută la un nivel mai înalt în familia celor legaţi laolaltă de Evanghelie, prin dragostea salvatoare a lui Dumnezeu care ne cheamă să fim una în El: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi” (1 Corinteni 12:13).