Aspecte ale dragostei în cântarea dragostei

3. Ce aspecte ale dragostei sunt prezentate în următoarele pasaje?

1:2,13
2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
13. Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihneşte între ţâţele mele.

2:10-13,16
10. Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.
12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
13. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

16. Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.

3:11
11. Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui.

4:1-7
1. Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad.
2. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
3. Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
4. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
5. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini. 6Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
7. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur.

5:16
Cerul gurii lui este numai dulceaţă, şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului!

6:6
Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.

7:1-9
1. Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.
2. Pântecele tău este un pahar rotund de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu încins cu crini.
3. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
4. Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc.
5. Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…
6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
7. Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.
8. Îmi zic: „Mă voi sui în finic şi-i voi apuca crăcile!” Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.
9. Şi gura ta toarnă un vin ales care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele şi alunecă pe buzele noastre când adormim!

8:6,7
6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.

Cântarea cântărilor arată cum prietenii petrec timp împreună, comunică deschis și își poartă de grijă unul altuia. În Cântarea cântărilor, doi buni prieteni devin parteneri de căsătorie. Soția declară: „Așa este scumpul [prietenul – trad. KJV] meu” (5:16). Cuvântul prieten exprimă companie și prietenie fără nuanțele parteneriatului sexual. Fericiți sunt soțul și soția care își sunt prieteni apropiați.

În întreg poemul, complimentele intime și gesturile de iubire exprimă o atracție puternică, încântarea fizică și emoțională pe care bărbatul și femeia o găsesc unul în celălalt. Intimitatea naturală și dragostea romantică sunt un dar de la Creator, care să-i ajute pe cei doi să dezvolte o legătură strânsă între ei. Când partenerii sunt deschiși față de lucrarea dragostei divine în inimile lor, dragostea lor omenească este „rafinată și curățită, înălțată și înnobilată.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 99

Aceste versete exprimă, de asemenea, cele mai nobile gânduri despre dragoste. Astfel, adevărata dragoste nu este ceva natural
pentru inima omenească; ea este un dar al Duhului Sfânt (Romani 5:5). O astfel de dragoste îi leagă pe soț și pe soție într-o unire durabilă. De dragostea bazată pe angajament este foarte mare nevoie în relația părinte-copil, pentru a clădi în cei mici un sentiment de încredere. Dragostea care se dăruiește pe sine îi leagă pe credincioși laolaltă în trupul lui Hristos, care este biserica Lui. Cântarea cântărilor ne cheamă să facem din această dragoste o forță activă în relația noastră maritală.

Ce elemente comune putem găsi între relația soț-soție și relația noastră cu Dumnezeu?