1. În ce circumstanţe ne spune Ioan că a primit viziunile?

Apocalipsa 1:9
Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

Patmosul era o insulă mică din Marea Egee, avea circa şaisprezece kilometri în lungime şi zece în lăţime (în zona cu cea mai mare întindere). Era una dintre insulele folosite de romani drept colonii corecţionale pentru deţinuţii politici. Scriitorii creştini timpurii care au trăit relativ aproape de vremea în care a fost scrisă Apocalipsa afirmă că autorităţile romane îl exilaseră pe Ioan pe Patmos din cauza credinţei. Fără îndoială că bătrânul apostol a suportat acolo toate greutăţile întemniţării romane. A fost tratat probabil ca un infractor, pus în lanţuri, hrănit prost şi supus la muncă grea sub biciul gărzilor romane nemiloase.

„Patmosul, o insulă stearpă şi stâncoasă în Marea Egee, fusese ales de cârmuirea romană ca loc pentru exilarea criminalilor, dar, pentru slujitorul lui Dumnezeu, acest loc trist a devenit poarta cerului. Aici, departe de scenele agitate ale vieţii, precum şi de lucrarea plină de sârguinţă a anilor de mai înainte, el a avut părtăşie cu Dumnezeu, cu Hristos şi cu îngerii cerului şi de la ei a primit îndrumare pentru biserica din toate vremurile viitoare” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 421).

2. Ce alţi oameni aminţi în Biblie au îndurat greutăţi ,deşi (sau,mai bine spus, din cauză că) I-au fost credincioşi lui Dumnezeu?

Daniel 3:16-23
16. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
17. Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.
18. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”
19. La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.
20. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins.
21. Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
22. Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
23. Dar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

Faptele 7:54-60
54. Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55. Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
56. şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
57. Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.
58. L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
59. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
60. Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.

Urmaşii lui Hristos să nu uite niciodată că nu sunt singuri atunci când se află în circumstanţe asemănătoare cu cele în care s-a aflat Ioan. Acelaşi Isus care a venit la Ioan cu cuvinte de speranţă şi de încurajare în acea împrejurare grea din viaţa lui este mereu alături de credincioşii Săi şi îi susţine.

Cum putem deosebi suferința din cauza credinței de suferința din alte motive, de exemplu, din cauza unei decizii greșite? Ce putem spune despre suferința fără vreun motiv evident? Cum putem să avem încredere în Domnul în orice situație?