O altă imagine pentru poporul lui Dumnezeu din Noul Testament este casa lui Dumnezeu. Clădirea aceasta bine închegată, zidită din pietre vii ilustrează relaţiile complexe şi de interdependenţă dintre membrii bisericii.

3.Ce idei subliniază Pavel în pasajul din Efeseni 2:19-22? Ce ne spune imaginea aceasta despre unitatea bisericii?

Efeseni 2:19-22
19. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

În pasajul acesta, Pavel combină două imagini ale bisericii: una inertă – casa sau clădirea, iar cealaltă vie – oamenii din casa lui Dumnezeu. O piatră singură nu are cine ştie ce valoare în sine, dar, dacă pietrele sunt zidite împreună, se poate obţine o clădire durabilă. Şi creştinii, doar împreună pot forma casa lui Dumnezeu. Pentru a fi solid, orice edificiu are nevoie de o fundaţie puternică. Pentru casa lui Dumnezeu, temelia şi „piatra din capul unghiului” este Isus Hristos (1 Corinteni 3:11). Fără El, biserica ar înceta să existe. Ea depinde în întregime de El, de viaţa, moartea, învierea şi revenirea Sa. Misiunea ei este răspândirea veştii bune despre El, despre persoana Sa, despre lucrarea Sa pentru noi şi în noi şi despre binecuvântările Sale pentru oricine Îl primeşte ca Mântuitor.

A doua imagine – oamenii din casa lui Dumnezeu – pune accentul pe oameni şi pe relaţiile dintre ei şi transmite ideea de familie. Între membrii unei familii există relaţii mai strânse şi mai loiale decât între alţi oameni. Iar loialitatea este extrem de importantă pentru unitate.

Ce ne spune imaginea aceasta despre biserică? Membrii bisericii formează o mare familie. Noi toţi suntem legaţi unul de altul, nu doar pentru că ne tragem dintr-un strămoş comun, Adam, ci şi datorită relaţiei pe care o avem cu Isus, al doilea Adam, prin experienţa „naşterii din nou”. Noi suntem „înrudiţi” nu doar prin adevărurile pe care le susţinem, ci şi prin experienţa convertirii.

Din nefericire, nu toți oamenii au avut o experiență frumoasă în familie și este posibil ca imaginea bisericii ca familie să nu aibă relevanță pentru ei. Cum putem noi, ca biserică, să le fim familie?