Poporul ales al lui Dumnezeu

6. De ce l-a ales Dumnezeu pe Israel, pe urmaşii lui Avraam, ca popor al Său?

Deuteronomul 7:6-11
6. Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.
7. Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele.
8. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui faraon, împăratul Egiptului.
9. Să ştii, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
10. Dar răsplăteşte îndată pe cei ce-L urăsc şi-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată.
11. De aceea păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le.

Scopul pentru care Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam şi cu descendenţii lui a fost păstrarea cunoaşterii despre El în lume şi mântuirea lumii (Psalmii 67:2). Dar motivul principal a fost dragostea Sa pentru oameni. Urmaşii lui Avraam nu se puteau lăuda cu vreun merit special (Deuteronomul 7:7).

Alegerea lor s-a făcut după nişte criterii ciudate pentru mentalitatea generală a oamenilor. Noi, oamenii, îi alegem pe cei puternici, înţelepţi şi siguri de ei, dar Dumnezeu nu-i alege pe cei tari, ci pe cei conştienţi că sunt slabi, că au lipsuri, că sunt mici şi că nu au cu ce se lăuda înaintea Sa (1 Corinteni 1:26-31).

Şi iată ce privilegii au avut: „Dumnezeu a dorit să facă din poporul Israel un motiv de laudă şi de slavă. Iudeilor li s-au acordat toate avantajele spirituale. Dumnezeu nu i-a privat de nicio favoare în vederea formării unui caracter care i-ar fi putut face reprezentaţii Săi.

Ascultarea de Legea lui Dumnezeu le-ar fi adus o prosperitate uimitoare în comparaţie cu naţiunile lumii. Dumnezeu le-ar fi putut da înţelepciune şi talente în toate domeniile, ar fi continuat să fie Învăţătorul lor şi i-ar fi înnobilat şi înălţat prin supunerea faţă de legile Sale. Dacă ar fi fost ascultători, ei ar fi fost feriţi de bolile de care sufereau celelalte popoare şi ar fi fost binecuvântaţi cu putere intelectuală. Slava lui Dumnezeu, maiestatea şi puterea Sa trebuiau să se descopere în toate dovezile prosperităţii lor. Ei trebuiau să fie o împărăţie de preoţi şi de conducători. Dumnezeu le-a asigurat toate condiţiile favorabile pentru a deveni cea mai mare naţiune de pe pământ.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 212

Ştim ce a făcut Dumnezeu pentru Israelul de odinioară și ce chemare i-a adresat. În ce fel se aseamănă cu ceea ce a făcut El pentru noi și cu chemarea pe care ne-a adresat-o nouă, ca adventiști de ziua a șaptea?