Studiul 13 – Trimestrul III

Miercuri , 25 septembrie 2013

 

În Vechiul şi în Noul Testament, pentru a evoca lucrarea Duhului Sfânt, există o varietate de simboluri: apa, vântul, untdelemnul. Ioan Botezătorul adaugă la acestea o imagine nouă: focul (Matei 3:11; Luca 3:16).

Matei 3

11. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Luca 3

16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Mulţi interpretează greşit cuvintele lui Ioan. Textul nu spune: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt sau cu foc”, ci: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Ultima parte a frazei („şi cu foc”) lămureşte prima parte („vă va boteza cu Duhul Sfânt”). Botezul Duhului Sfânt este totuna cu botezul cu foc. În Noul Testament, cuvântul botez este utilizat de optzeci de ori şi se referă la cufundarea completă sub apă.

5. Ce semnifică focul în următoarele pasaje biblice? Exodul 3:2-4; 24:17; 1 Împăraţi 18:24; Maleahi 3:2,3; Faptele 2:1-4; Evrei 12:29.

Exodul 3

2. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.
3. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”
4. Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”

Exodul 24

17. Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.

1 Imparati 18

24. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!”

Maleahi 3

2. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului.
3. El va şedea, va topi şi va curăţa argintul; va curăţa pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

Fapte 2

1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Evrei 12

29. fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Focul este simbolul slavei, al prezenţei şi al puterii lui Dumnezeu manifestate prin lucrarea Duhului Sfânt. A fi botezat cu foc înseamnă a fi cufundat în slava prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, cu scopul de a da mărturie prin puterea Sa. Moise a venit în prezenţa Domnului, reprezentată de rugul în flăcări, şi apoi a dat mărturie înaintea lui Faraon. Ilie a dat mărturie înaintea lui Israel pe muntele Carmel – prezenţa divină S-a manifestat prin focul coborât din cer. În Ziua Cincizecimii, deasupra ucenicilor au coborât nişte limbi ca de foc, iar ei au fost făcuţi în stare să dea mărturie vorbind în limbi care până atunci le fuseseră necunoscute. Botezul cu Duhul Sfânt înseamnă cufundarea totală în prezenţa şi puterea lui Dumnezeu în vederea unei mărturii eficiente spre slava Sa. În ultimele zile ale istoriei lumii, poporul lui Dumnezeu va primi botezul prezenţei Sale, va fi umplut cu puterea Sa şi va fi trimis să dea mărturie despre slava Sa în lume. Pământul se va umple de slava lui Dumnezeu: „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Habacuc 2:14). În viziune profetică, Ioan a văzut că un înger a coborât din cer şi „pământul s-a luminat de slava lui” (Apocalipsa 18:1).

Prin puterea Duhului Sfânt, slava lui Dumnezeu (caracterul Său iubitor) va fi descoperită înaintea lumii şi a universului. Fiecare om de pe planeta aceasta va avea prilejul de a auzi şi de a înţelege mesajul lui Dumnezeu din ultimele zile.

Cum poţi descoperi slava lui Dumnezeu (caracterul Său) în cercul tău de prieteni şi de cunoscuţi? Ce presupune aceasta din partea ta?

*

*************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Psalmii 49

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
2. mici şi mari, bogaţi şi săraci!
3. Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.
4. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.
5. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6. Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.
11. Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.
12. Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
13. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)
14. Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
15. Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire)
16. Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;
17. căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.
18. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
19. căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.
20. Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.