David a zis lui Abigail: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea!” (1 Samuel 25:32)

Conflictul dintre David şi Nabal, din 1 Samuel 25, este cel dintre omul religios (care vrea să facă dreptate) şi cel secular (nebunul, pentru care nu există nici reper moral, nici Dumnezeu). Deşi fiecare îşi justifică poziţia aparent din alte motive, fiecare dintre cei doi îşi trage seva din orgoliu şi vanitate. Aici intră în scenă Abigail, o femeie al cărei spirit smerit, dar treaz, o face mai puternică decât amândoi. Ea este tipul acela de lider care nu avea nevoie de funcţie pentru a avea o influenţă recunoscută dincolo de limitele impuse de cultura vremii.

Acţiunea rapidă a lui Abigail nu poate fi pusă pe seama unei simple intuiţii. Intuiţia informată, de care vorbeşte John C. Maxwell, se formează prin învăţare şi experienţă. „Frica de Domnul este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Proverbele 1:7). Din convorbirea ei cu David, descoperim că Abigail avea o vastă cunoaştere teologică, izvorul înţelepciunii ei.

Abigail pregăteşte un dar pentru David, aparent în pofida soţului ei. Ca o soţie să nu se supună cuvântului soţului pare un act de trădare. Şi totuşi, dacă ar fi fost aşa, David nu şi-ar fi dorit o astfel de soţie. Biblia nu ne cheamă la o supunere oarbă, ci la „curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit” (1 Petru 3:3-5). Abigail nu se supune stupidităţii soţului ei, ci îşi protejează soţul şi interesele întregii familii. Supunerea sănătoasă este caracterizată de loialitate, smerenie şi stimă, căutând binele suprem.

Ea nu caută să-şi salveze doar soţul, ci şi pe David. Dacă fiul lui Isai şi-ar fi urmat hotărârea nechibzuită, drumul său către tron ar fi fost periclitat. Cine şi-ar fi dorit un rege răzbunător şi impulsiv? Abigail îi dă de înţeles că el are de purtat „războaiele Domnului”, nu propriile războaie. De câte ori nu suntem şi noi în conflict pentru nimicuri pământeşti, când lucrarea lui Dumnezeu zace nefăcută!

Însă ceea ce face Abigail seamănă izbitor cu ceea ce face Evanghelia pentru fiecare dintre noi. Ellen White spune că „Duhul Fiului lui Dumnezeu sălăşluia în inima ei”. Ce s-ar fi ales de noi dacă planul de mântuire n-ar fi fost ceva contrar voinţei noastre? Evanghelia vorbeşte despre iubirea care se sacrifică în ciuda orgoliului omenesc, se aruncă în lumea noastră chiar dacă nu vrem să fim salvaţi. Spre deosebire de Nabal, David acceptă că Dumnezeu îl salvase prin ea. Abigail trăia evanghelia în viaţa ei, şi nu degeaba numele ei înseamnă „tatăl meu este bucuria”.

Daniel Cirţ, pastor, Conferinţa Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.