2 CORINTENI 11

1. O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiți-mă!
2. Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
3. Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos.
4. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiți un alt duh pe care nu l-ați primit, sau o altă evanghelie, pe care n-ați primit-o, o, cum îl îngăduiți de bine!
5. Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceștia „nespus de aleși”!
6. Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă și în cunoștință, și am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul și în toate privințele.
7. Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi și v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
8. Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
9. Și când eram la voi și m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit și mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.
10. Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ținuturile Ahaiei!
11. Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Știe Dumnezeu!
12. Dar lucrez și voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej ca să poată fi găsiți deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.
13. Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14. Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15. Nu este mare lucru dar dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.
Necazurile apostolului
16. Iarăși spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiți-mă măcar ca nebun, ca să mă laud și eu puțintel.
17. Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș spune din nebunie.
18. De vreme ce mulți se laudă după firea pământească, mă voi lăuda și eu.
19. Doar voi suferiți cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteți înțelepți!
20. Dacă vă robește cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiți!
21. Spre rușinea mea o spun că am fost slabi! Totuși, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune și eu înainte.
22. Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt!
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. – Eu sunt și mai mult. În osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24. De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25. de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării.
26. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși,
27. în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte!
28. Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.
29. Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard?
30. Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
31. Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint!…
32. În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.
33. Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coșniță, prin zid, și am scăpat din mâinile lor.