[marți, 16 iulie] Domnul Sabatului

 

 

În Marcu 2:23,24, fariseii îi acuză pe ucenici de călcarea Sabatului. Potrivit tradiției evreiești, erau interzise în Sabat 39 de forme de activitate, care, în mintea fariseilor, includeau ceea ce făcuseră ucenicii.

 

4. Citește Marcu 2:23-38. Cum răspunde Isus acuzației fariseilor?

 

Marcu 2:23-38

„23 S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. 24 Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” 25 Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?” 27 Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; 28 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului””.

 

Isus răspunde cu episodul despre David care a mâncat pâinea sfântă pentru punerea înainte (1 Samuel 21:1-6). Pâinea pentru punerea înainte
era schimbată în Sabat; prin urmare, drumul făcut de David ar fi putut fi de fapt o fugă de urgență în Sabat. Isus susține că, dacă David și oamenii săi au fost îndreptățiți să mănânce pâinea pentru punerea înainte, atunci ucenicii Lui sunt îndreptățiți să culeagă și să mănânce boabe.

 

În continuare, Isus afirmă că Sabatul a fost făcut pentru omenire, și nu invers și că temeiul acestei afirmații este statutul Lui de Domn al Sabatului.

 

5. Citește Marcu 3:1-6. Cum ilustrează această narațiune afirmația lui Isus că Sabatul a fost făcut pentru om?

 

Marcu 3:1-6

„Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2 Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. 3 Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” 4 Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. 5 Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă. 6 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodianii cum să-L piardă”.

 

Isus Se află iarăși într-o polemică cu liderii religioși pe tema Sabatului. (De remarcat însă că polemica nu vizează niciodată ziua de Sabat în sine.) Conducătorii religioși vor să Îl acuze pe Isus în cazul în care ar vindeca în Sabat. Isus nu Se sfiește să îi înfrunte. El prezintă în paralel facerea binelui și facerea răului, salvarea sau curmarea unei vieți. Răspunsul la întrebarea Lui este evident: facerea binelui și salvarea unei vieți sunt activități mult mai potrivite pentru Sabat.

 

Apoi Isus îl vindecă pe bărbat, ceea ce îi înfurie pe oponenții Săi, care încep imediat să Îi plănuiască moartea. Paradoxul istorisirii este că tocmai cei care căutau să Îl prindă pe Isus călcând Sabatul călcau ei înșiși Sabatul prin planul lor de a-L omorî.

 

Ce principii de păzire a Sabatului extragi din aceste relatări, în contextul dificultăților cu care unii se confruntă în epoca modernă cu privire la respectarea Sabatului?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO