[joi, 27 iunie] Două veșnicii

 

 

11. Citește 2 Corinteni 5:10; Romani 14:10,11 și Apocalipsa 20:11-15. De ce sunt înviați cei răi?

 

2 Corinteni 5:10

„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup”.

 

Romani 14:10,11

„10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”.

 

Apocalipsa 20:11-15

„11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc”.

 

Pentru a rezolva problema păcatului astfel încât răul să nu mai apară niciodată, toată lumea trebuie să fie convinsă că Dumnezeu a fost corect în toate căile Sale. În cele din urmă, fiecare ființă, inclusiv Satana și îngerii lui, va recunoaște dreptatea lui Dumnezeu în marea luptă și faptul  că nu a existat niciodată o justificare pentru răzvrătirea față de Dumnezeu. „În momentul când cărţile cu rapoartele vieţii sunt deschise şi Isus Îşi roteşte privirea asupra păcătoşilor, ei îşi aduc aminte de fiecare păcat pe care l-au făcut vreodată. Îşi amintesc momentul în care picioarele lor s-au abătut de pe calea purităţii şi a sfinţeniei şi văd cât de departe i-au dus mândria şi revolta lor în călcarea legii lui Dumnezeu. Ispitele seducătoare pe care le-au încurajat îngăduind păcatul în viaţa lor, binecuvântările rău folosite, cuvintele de batjocură adresate mesagerilor lui Dumnezeu, avertizările respinse, valurile de milă pe care inimile lor încăpăţânate şi nepocăite le-au refuzat – toate acestea le apar ca şi când ar fi scrise cu litere de foc. […] Toţi păcătoşii stau în faţa lui Dumnezeu şi sunt judecaţi pentru acuzaţia de înaltă trădare faţă de Cer. Nu au pe nimeni care să le pledeze cauza, nu au nicio scuză, iar împotriva lor se pronunţă sentinţa morţii veşnice” („Tragedia veacurilor”, p. 666, 668).

 

12. Citește Apocalipsa 20:9; Psalmii 37:20; Maleahi 4:1,2. Cum vor avea loc distrugerea finală a păcatului și a păcătoșilor și răsplătirea celor neprihăniți?

 

Apocalipsa 20:9

„Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit”.

 

Psalmii 37:20

„Dar cei răi pier şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul”.

 

Maleahi 4:1,2

„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. 2 Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd”.

 

Vestea bună este că Satana și îngerii lui cei răi vor fi distruși în iazul de foc. Păcatul și păcătoșii vor fi mistuiți. Conform Apocalipsa 20:9, vor fi nimiciți, distruși, și nu chinuiți pentru totdeauna. Versetul următor folosește expresia „în vecii vecilor”. Aceasta înseamnă întotdeauna „la nesfârșit”, dar cu sensul de până la capăt, până când ceva este complet încheiat. (Vezi Exodul 21:6; 1 Samuel 1:22,28; Iuda 7 și 2 Petru 2:4-6.) Pentru cei pierduți, distrugerea în sine, nu actul distrugerii, este veșnică. Dumnezeu nu este veșnicul torționar.

 

În final, pe toți ne așteaptă una dintre cele două veșnicii. Cei pierduți primesc „plata” pe care o merită, moartea veșnică. De ce atunci singura noastră speranță de a nu primi ceea ce merităm (moartea) constă în credința în neprihănirea Domnului Isus?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO