[duminică, 12 mai] Făgăduința întoarcerii Sale
Reformatorii protestanți și creștinii care au plecat din Olanda spre Lumea Nouă doreau cu ardoare și nerăbdare venirea lui Isus. John Wycliffe de-abia aștepta revenirea lui Isus ca împlinire a speranței bisericii. Calvin a vorbit în numele tuturor reformatorilor când a spus că revenirea glorioasă a lui Hristos este „cel mai remarcabil dintre toate evenimentele”. Pentru oamenii credincioși ai lui Dumnezeu, a doua venire a lui Hristos era ceva ce trebuia întâmpinat cu brațele deschise, nu ceva de temut.
1. Citește Ioan 14:1-3; 1 Tesaloniceni 4:13-18 și Tit 2:11-14. De ce aceste pasaje biblice le-au dat atâta speranță creștinilor de-a lungul secolelor?
Ioan 14:1-3
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. 2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”.
1 Tesaloniceni 4:13-18
„13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16 Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte”.
Tit 2:11-14
„11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. 14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”.
Este ușor de înțeles de ce credința în a doua venire a lui Hristos aduce atâta speranță și bucurie creștinilor care cred în Biblie. Revenirea Domnului Isus marchează sfârșitul bolii, suferinței și morții, sfârșitul sărăciei, nedreptății și oprimării, precum și sfârșitul neînțelegerilor, conflictelor și războaielor. În același timp, a doua venire prevestește o lume viitoare plină de pace, fericire și părtășie pentru totdeauna cu cei răscumpărați din toate veacurile.
„Revenirea Domnului a fost în toate secolele speranţa adevăraţilor Săi urmaşi. Promisiunea pe care Mântuitorul le-a făcut-o când S-a despărţit de ei pe Muntele Măslinilor, şi anume că va veni din nou, le-a luminat viitorul ucenicilor şi le-a umplut inima de bucurie şi de speranţă, pe care întristarea n-a putut să le stingă, nici încercările, să le întunece. În mijlocul suferinţei şi al persecuţiei, «arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos,» a fost «fericita noastră nădejde » (Tit 2:13). Când creştinii din Tesalonic erau copleşiţi de întristare la înmormântarea celor dragi, care speraseră să rămână în viaţă pentru a fi martorii revenirii Domnului lor, Pavel, învăţătorul lor, le îndrepta atenţia către învierea care urma să aibă loc la venirea Mântuitorului, când cei morţi în Hristos vor învia şi, împreună cu cei vii, vor fi ridicaţi ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. «Şi astfel», spunea el, «vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte» (1 Tesaloniceni 4:16-18)” („Tragedia veacurilor”, p. 302).
De ce este a doua venire atât de importantă pentru credința noastră, mai ales când știm că cei morți dorm (vezi Studiul 10)? De ce fără ea am fi într-o situație disperată (1 Corinteni 15:15-18)?
1 Corinteni 15:15-18
„15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. 17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre 18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi”.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
