[vineri, 12 aprilie]

 

 

„Zadarnice au fost eforturile lui Satana de a distruge biserica lui Hristos prin violenţă. […] Evanghelia a continuat să se răspândească, iar numărul adepţilor ei, să crească. […] Mustrându-i pe conducătorii păgâni care cereau continuarea persecuției, un creştin spunea: «Ne puteţi ucide, tortura, condamna. […] Nedreptatea voastră este dovada că suntem nevinovaţi. […] Nici cruzimea voastră […] nu vă este de folos. […] Cu cât suntem seceraţi mai des, cu atât mai mult creştem la număr. Sângele creştinilor este o sămânţă»” (Tertulian, Apologia, par. 50, în Ellen G. White, „Tragedia veacurilor”, p. 41, 42).

 

„Misterioasa providenţă care îl lasă pe cel drept să sufere persecuţia din mâna celor răi a generat mare nedumerire pentru mulţi care sunt slabi în credinţă. Unii sunt gata să-şi abandoneze chiar încrederea în Dumnezeu deoarece El le îngăduie celor mai josnici oameni să prospere, în timp ce oamenii buni şi curaţi sunt apăsaţi şi chinuiţi de puterea lor crudă. «Cum», se ridică întrebarea, «poate Acela care este drept şi îndurător şi care este și nemărginit în putere să tolereze o aşa nedreptate şi apăsare?» Aceasta este o problemă care nu ne priveşte. Dumnezeu ne-a dat dovezi suficiente ale iubirii Sale şi nu trebuie să ne îndoim de bunătatea Sa pe motiv că nu putem înţelege acțiunile providenţei Sale” („Tragedia veacurilor”, p. 47).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO