[luni, 8 aprilie] Creștinii ocrotiți providențial
Mila, harul, providența și preștiința lui Dumnezeu se observă clar în evenimentele care au precedat distrugerea Ierusalimului. Cestius Gallus și armatele romane au asediat cetatea și, deși atacul lor părea iminent, s-au retras pe neașteptate, iar armata evreilor a obținut o mare victorie. În timp ce romanii fugeau urmăriți de evrei, creștinii din Ierusalim au fugit la Pella, în Pereea, dincolo de Iordan. „Semnul promis le fusese dat creştinilor care aşteptau, iar acum toţi doritorii aveau ocazia să dea curs avertizării Mântuitorului. Evenimentele au fost în aşa fel conduse, încât nici evreii, nici romanii să nu împiedice fuga creştinilor” („Tragedia veacurilor”, p. 30).
3. Citește Psalmii 46:1 și Isaia 41:10. Ce aflăm despre grija, providența lui Dumnezeu?
Psalmii 46:1
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”.
Isaia 41:10
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
Dumnezeu este suveran și conduce evenimentele de pe pământ în direcția atingerii scopurilor Sale. Deși uneori Își schimbă planurile în funcție de alegerile noastre, în final planul Său pentru această planetă va fi împlinit. Vor exista vremuri când poporul lui Dumnezeu va trece prin greutăți, persecuție, închisoare și chiar moarte pentru cauza lui Hristos. Dar, chiar și în timpul celor mai puternice atacuri ale lui Satana, Dumnezeu Își susține și Își apără biserica.
4. Citește Evrei 11:35-38 și Apocalipsa 2:10. Ce spun aceste texte despre lupta noastră cu forțele răului? Cum se armonizează cu ideea de grijă divină din întrebarea anterioară? Există o contradicție între ideea de ocrotire divină și faptul că Dumnezeu permite ca unii să sufere și chiar să fie martiri pentru cauza lui Hristos?
Evrei 11:35-38
„35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiţi. 36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare, 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – 38 ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului”.
Apocalipsa 2:10
„Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că Diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”
„Zadarnice au fost eforturile lui Satana de a distruge biserica lui Hristos prin violenţă. Marea luptă în care ucenicii lui Isus şi-au dat viaţa n-a încetat atunci când aceşti credincioşi purtători de steag au căzut la datorie. Prin înfrângere, ei au biruit. Lucrătorii lui Dumnezeu erau ucişi,
dar lucrarea Sa mergea ferm înainte” („Tragedia veacurilor”, p. 41).
Ce ar trebui să înțelegem din faptul că scriitorii Bibliei, care în mod cert au avut parte de suferință, au putut totuși să scrie în mod repetat despre realitatea iubirii lui Dumnezeu? Cum putem da și noi dovadă de aceeași iubire?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
