[duminică, 14 ianuarie] Domnul este Creator

 

 

1. Citește Psalmul 8 și Psalmul 100. Cum sunt descriși oamenii, dar și Dumnezeu în acești psalmi? Ce transmit acești psalmi despre caracterul lui Dumnezeu?

 

Psalmul 8

„1 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.
2 Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.
3 Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,
4 îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”
5 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
6 I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
7 oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,
8 păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
9 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!”

 

Psalmul 100

„1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
4 Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui, din neam în neam”.

 

Lumea creată joacă un rol major în psalmi, deoarece afirmă suveranitatea lui Dumnezeu. Cerurile, care sunt „lucrarea mâinilor [Lui]”, proclamă slava și puterea Lui (Psalmii 19:1-4; 97:6). Numele lui Dumnezeu este „minunat” pe întreg pământul (8:1,9). Domnul a creat totul; El nu are niciun început (93:2) și niciun sfârșit (102:25-27). Este etern și superior zeilor popoarelor, care sunt „făcuți de mâini omenești” (115:4) și nimic mai mult. Idolii „au mâini, dar nu pipăie” (115:7); cât despre Domnul, „El ține în mână adâncimile pământului […] și mâinile Lui au întocmit uscatul” (95:4,5).

 

Câțiva psalmi descriu puterea lui Dumnezeu asupra forțelor naturii, despre care popoarele cred că sunt divine (de exemplu, în Psalmii 29, 93, 104). Acești psalmi reafirmă ideea că Dumnezeu stăpânește asupra întregii creații și este suprem în putere și demnitate. Versetul 3 din Psalmul 100 surprinde o formă subtilă de idolatrie – încrederea în sine –, accentuând că Dumnezeu ne-a făcut, „ai Lui suntem”.

 

În plus, lumea creată dă mărturie cu privire la iubirea lui Dumnezeu. Tot ce există își datorează existența lui Dumnezeu, care este Susținătorul vieții (95:7; 147:4-9). De notat că Dumnezeu nu doar le-a oferit oamenilor existența, ci a făcut din Israelul antic „poporul Lui și turma pășunii Lui” (100:3). Noțiunea de popor și turmă a Lui transmite dorința lui Dumnezeu de a avea o relație apropiată cu poporul Său.

 

Numai Creatorul are puterea de a binecuvânta și de a-Și face poporul să crească, fiind prin urmare singurul demn de lauda și încrederea oamenilor. Numeroși psalmi cheamă tot ce are suflare, tot pământul, marea și tot ce este în ea să strige de bucurie înaintea Domnului.

 

Gloria lui Dumnezeu se vede în lumea creată, chiar și în creația degradată de pe planeta Pământ, iar psalmii ni-L indică pe Dumnezeu ca singurul demn de închinare.

 

„Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmii 8:4). Care este atitudinea ta față de Dumnezeu în calitate de creator al tău? Ținând cont că Dumnezeu știe stelele pe nume (147:4), cu cât mai mult crezi că Îi pasă de tine?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO